De cele mai multe ori ne dorim fericirea altuia!De fapt, de cele mai multe ori credem că fericirea altuia sau altora este sclipitoare, ieşită din comun şi noi rămânem doar nişte insipizi, nişte persoane neseminificative în comparaţie cu cei pe care îi stimăm pentru că avem credinţa şi certitudinea că au tot ce noi ne dorim.
Simplu în teorie, dar mai greu în practică. Se întâmplă să nu ştim că ceea ce noi invidiem şi dorim s-ar putea să fie pentru un altul nenorocirea lui. Dar noi o vrem şi suntem dispuşi să călcăm peste oricine şi orice în picioare, vrem să atingem situaţia materială, sentimentală, familială a celuilalt, luptăm aşa cum în jungla Africană leoaica se luptă cu turma de bivoli pentru hrană şi pentru a-şi apăra puiul!
De fapt suntem într-o eternă şi falsă eroare!Ceea ce mă face fericit şi împlinit pe mine s-ar putea să-l facă nefericit pe celălalt şi viceversa! Acest lucru simplu nu contează. Mi-a povestit la un moment dat cineva că la o petrecere se afla un intelectual care privind în jurul lui pe toţi cei care se distrau, consumau alcool, fumau, dansau, povesteau lucruri banale îşi spunea în gând cât de neferict este că trebuie să stea cu cei de acolo şi nu are cu cine să schimbe un raţionament, cu cine să-şi măsoare ideile, cu cine să comunice la nivel intelectual. Scârbit de decorul în care se afla iese din casă şi în faţa uşii un boschetar îl scuipă între ochi ţipându-i că ce îi pasă lui, fericitul, care are o casă, căldură şi huzureşte, iar el nu are unde să doarmă, fie iarnă, fie vară. Intelectual se uită lung la acel boschetar, îl aude înjurându-l pe el, care are TOTUL şi îl priveşte cum se îndepărtează.
Concluzie: sensul fericirii depinde de la om la om şi ţine de dorinţele fiecăruia!
