vineri, 26 aprilie 2013

Bârfa pe meridiane

Omul suferă de o boală cruntă, incurabilă, abilă şi culmea îi mai şi place să se chinuie cu ea: BÂRFA!Omul sau femeia suferă de această boală?Ei bine m-am convins că atât bărbaţii, cât şi femeile au aceeaşi tendinţă atunci când vine vorba de bârfe şi can-can! Au auzit deopotrivă de la cel care auzise că vezi Doamne acela pe care îl cunosc cu toţii ar fi plecat cine mai ştie unde şi zvonurile pot continua. Din păcate întreaga societate suferă de mania bârfei. Acum să fim sinceri, cine nu bârfeşte?Măcar odată s-a întâmpla să-ţi bârfeşti colegul sau colega de muncă, de apartament, de facultate, pe vecinul de la patru sau de la doi, relaţia unuia sau a altuia, pe mătuşa sau pe unchiul care au o grămadă de bani şi tu nu vezi niciun bănuţ de la ei şi exemplele ar putea continua. 
Problema mea este cu acele persoane (nici eu nu sunt sfântă şi nici lipsită de păcatul acesta, pe lângă multele altele pe care le port în cârcă) care spun că ai spus tu de X ceva ce tu nici măcar nu aveai idee că s-ar fi întâmplat în viaţa lui X şi mai mult, te-ai întâlnit cu acel X din întâmplare şi nu ai constatat nicio schimbare la X. Din păcate aceste personaje sau persoane (atât femei, cât şi bărbaţi) există pe Terra, ne înconjoară cu tentaculele lor, ne îmbrăţişează cu căldura şopârlei şi după se aşteaptă să le zâmbeşti frumos şi probabil să-ţi petreci timpul cu ei. 
Unde este graniţa între bârfă şi calomnie?Unde se delimitează acel teritoriu destul de firav de a nu ajunge să transformi o şuetă în calomnii şi injurii la adresa altei persoane care nu are niciun amestec în aşa zisele probleme existenţiale ale altora, doar simplul fapt că este cunoştinţă comună. Bârfa ca segment care ne defineşte este prin ea însăşi o calomnie adusă indirect unei persoane, dar în momentul în care se ajunge la a spune că de fapt nu tu eşti cel care susţine sus şi tare că ştii tu mai bine de X şi că o altă persoană ar fi cea care are cunoştinţe temeinice în domeniu, fără ca ea măcar să ştie despre ce este vorba, alunecăm în panta prostiei! Cum poate cineva să repete ca un papagal (să mă scuze aceste păsări viu colorate căci nu au nicio vină) ceea ce imaginaţia lui/ei născoceşte şi să spună că de fapt altul a zis?Cred că intră în domeniul patologicului, al minciunii exacerbate, al iresponsabilităţii şi al prostiei cu carul! În acel moment bârfa pe meridiane se transformă în cel mai grotesc lucru cu putinţă: troacă de porci!