Metode de studiu eficiente!

Vi se pare cunoscută această imagine?Mie una da şi nu numai în acest context, al necesităţii de a studia pentru fiecare obiect din ziua următoare, ci într-un context amplu, când trebuie să studiezi pentru un examen care implică nu numai o materie, ci mai multe şi mai ales se bazează pe un volum de informaţie cântărind câteva kilograme de hârtie. Săracii copaci! Pentru că m-am lovit de această veşnică problemă, cum să învăţ eficient, pentru că mă întreabă diferite persoane care se confruntă ca şi mine cu aceste etape şi pentru că învăţământul nostru e atât de bolnav şi nepăsător şi nu ştie să ne înveţe cum să învăţăm, m-am decis să împărtăşesc câteva idei, care nu-mi aparţin, dar pe care le-am găsit pe site-uri străine şi care vin în ajutorul celor care se pregătesc pentru diferite examene. În fond învăţăm pentru noi, pentru o carieră şi o viaţă mai bună. De aceea ar trebui să avem idee cum să învăţăm astfel încât informaţia să nu dispară după susţinerea examenului când te-ai văzut cu sacii în căruţă. 

Metode: 

1. Studiaţi mai întâi subiectele cele mai grele şi părţile cele mai grele din aceste subiecte.Se porneşte de la partea dificilă către partea uşoară a textului tocmai pentru că atenţia la începutul studiului este eficientă şi vigilentă, spre final slăbind, părţile importante ale textului fiind greu de înţeles  la finalul  studiului, pe când cele uşoare se asimilează mult mai repede, chiar dacă se instalează oboseala. Studiul se face într-un loc liniştit, departe de factorii externi, în cameră sau în bibliotecă, unde nu există posibilitatea perturbării liniştii sau să ţi se distragă atenţia. 

2. Citirea activă, nu pasivă a textului. Ce implică. Majoritatea suntem învăţaţi să citim un text în viteză, să ne trecem privirea peste el şi să avem impresia că deja cunoaştem datele problemei. Citirea activă se referă la faptul că trebuie citit textul încet, cât mai încet posibil pentru a se înţelege ideea principală  a conţinutului acestuia. 

3. Citirea activă trebuie urmată de notiţe şi scheme ale textului. Nu este suficient să citeşti încet textul deoarece poţi să cazi în starea de hipnoză şi să se instaleze somnul-ceea ce se numeşte îmi pică ochii pe carte-trebuie ca în acelaşi timp să iei notiţe din ceea ce citeşti. 

4. Luatul notiţelor. După citirea de ansamblu a unui capitol din materialul pe care îl ai de analizat, se trece la luatul notiţelor. Capitolul poate fi subliniat cu marker de o anumită culoare pentru a vedea părţile importante şi cu un marker de o altă culoare pentru a îmbrăca conţinutul ideilor principale. Notiţele se vor face schematic, folosind pixuri de diferite culori, plecând de la ideea principală care implică o idee secundară. Nu se copiază ad literam când iei notiţe. Se poate copia ad literam când ai nevoie de folosirea unor citate din diferite opere şi se face pe un caiet sau pe file separate. 

5. Managementul timpului. Ar fi trebuit să încep cu această precizare. Cum să-ţi împarţi timpul pentru a studia. Aici depinde. Dacă munceşti, îl împarţi conform programului de muncă şi îi acorzi orele de după-amiaza sau de dimineaţa. Dacă nu intervine o altă activitate în timpul zilei (exceptând cursurile şi seminariile) cel mai bine se spune că se învaţă dimineaţa, între orele 08:00 şi 12:00 şi după amiaza între orele 16:00 şi 21:00. Fiecare are perioadele optime de învăţat. Dacă le-ai descoperit fructifică-le din plin. Pauzele sunt importante în asimilarea informaţiei. Nu pauzele lungi şi dese, cele între 10 şi 15 minute pentru a se odihni creierul şi a putea înmagazina următorul set de informaţie. Se fac la 60-80 de minute sau după cum are nevoie fiecare individ. 

6. Abrevierile. Se pot folosi abrevieri în timpul în care iei notiţe, dar cu condiţia să-şi faci un index al acestora pentru a nu le uita. Se pot folosi simboluri matematice şi logice, de asemenea. 

7. Cartonaşele. Se iau cartonaşe de o mărime potrivită, pot fi de diferite culori. Pe o parte a cartonaşului se scrie un cuvânt sau o idee principală. De exemplu: dolul sau viclenia. Pe cealaltă parte se va scrie definiţia conceptului. Se vor învăţa fie folosind cuvântul şi fiind nevoie să se spună definiţia, fie se va spune definiţia şi va trebui recunoscut cuvântul. Cartonaşele se vor face după ce s-a citit în prealabil capitolul din carte, apoi s-au luat notiţele şi s-au învăţat, la repetare putând fi folosite pentru a evidenţia definiţiile şi cele mai importante trăsături.  

8. NU AMÂNA!!! Amânarea este boala eşecului. Cu cât amâni mai mult începutul studiului, cu atât mai mult va creşte anxietetea, deoarece nu vei fi capabil să cuprinzi întregul material şi panica se va instala, creierul nefiind capabil să asimileze informaţia deoarece este preocupat de ideea insuficienţei timpului. Cel mai greu este să nu amâni, să înveţi trepatat şi să repeţi pentru a nu uita, dar cu voinţă se rezolvă şi această problemă. 

9. Timpul liber. Pentru a funcţiona la capacitate maximă trebuie să iei şi pauze cel puţin o zi pe săptămână sau dacă nu o zi, o parte dintr-o anumită zi, atunci când te simţi obosit. Recompensarea pentru îndeplinirea unei sarcini în timpul pe care ţi l-ai propus este necesară şi utilă. Poţi să-ţi cumperi o carte pe care ţi-o doreai, o prăjitură, o minge, orice, important este să simţi că nu ai muncit în van şi să te premiezi. 

10. Exerciţii fizice şi hidratare. O jumătate de oră pe zi ar trebui să se facă mişcare şi exerciţiu fizic. Nu contează că mergi la sală sau faci jogging sau doar te plimbi, exerciţiul fizic te reîncarcă şi oferă posibilitatea ca la sfârşitul acestora să-ţi reiei fresh activitatea. Hidratarea, cafeaua sau ceaiul, de asemenea sunt stimulente ale centrilor nervoşi. Nu trebuie depăşită doza zilnică de cafea sau de ceai negru sau verde. 

În mare acestea ar fi tehnicile de învăţat. Bineînţeles se pot folosi metodele mnemotehnice, diagrame, grafice, funcţii, orice ar fi de ajutor pentru o memorare de lungă durată a materialului. Cred că cel mai important lucru este să-ţi doreşti să înveţi şi să înveţi pentru o perioadă lungă de timp, nu pentru data limită a examenului, pentru că după această dată va interveni uitarea, care oricum intervine. Nimeni nu a spus că este uşor să înveţi şi să asimilezi informaţii, depinde doar de modul în care o faci şi de personalitatea fiecărui individ, de ţelurile şi aşteptările tale, de motivaţie şi de ce nu, de speranţă.

Sugestiile şi noi metode de învăţare sunt aşteptate în secţiunea comentarii!

Just for my soul...

Shit-less or not day!

Pentru ca zilele de primăvară să fie perfecte (adică îţi îngheaţă curul la vreo minus opt grade celsius) la câteva străzi distanţă se sparge o conductă  şi nu oricare ci aceea de apă rece. Observ cum la ora 13 (că tot e cifră cu ghinion aşa spun babele nebune şi tanti ghicitoarele de pe la colţ), centrala mea începe să facă pe nebuna şi din toiul încălzirii se opreşte şi cugetă. Mă opresc din mestecatul unui cartof prăjit, ridic ochiul de după sprânceană şi privesc nedumerită la ea şi gândindu-mă ca nu cumva să se întâmple tragi-comedia să se strice că am belit (ce vrea fiecare) ceva ce eu nu am dar aş beli-o cu plăcere pe a altuia. Mă îndrept vertiginos spre robinet şi văd că nu curge niciun strop, mă simţeam ca în deşert aşteptând să pice ultima picătură pentru a-mi potoli setea. Dau un tur de forţă cu ochii prin casă, observ o sticlă de apă plată şi mă liniştesc, pentru următoarele ore nu am cum să mor de sete. Problema este că dacă ioc apă rece, ioc şi caldă şi partea cu ioc caldă e dramatică, având in vedere că am alergie la încălzit apă pentru a te spăla precum strămoşul şi normal nu ai ce să încălzeşti, probabil vreo cinci litri de plată. Privind la vasele slinioase m-am bucurat că nu trebuie să le spăl, am scăpat de o corvoadă, le-am strâns într-un buchet de zile mari, le-am trântit gingaş în chiuvetă şi mi-am îndepărtat gândurile de la mica problemă. Trece o oră şi primesc un SMS prin care sunt întrebată dacă eu am apă rece. SMS-ul provenea de la o persoană de la vreo două scări distanţă de mine. Hmmm, e groasă, dacă nici aştia nu au sigur a sărit în aer vreo conductă veche de când câinele şi căţelul. Aştept, mă învârt, pierd vremea pe net, mă învârt iarăşi, probez robinetele, nimic. Au trecut exact cinci ore jumătate şi într-un final al speranţei mele probez robinetul pentru a curge o apă de culoarea vomei, fără presiune şi cu un adevărat miros. Dar măcar a venit şi nu mă văd nevoită mâine dimineaţă să folosesc apa plată. După ce că am o stare de lasă-mă să te las, aşa cum mă apucă pe mine şi nu pot să ies din ea decât dacă mă enervez eu pe mine şi mă iau la palme spunându-mi că putorile nu ajung nicăieri, că sunt o adevărată ingrată căci viaţa mi-a oferit mai multe posibilităţi decât altora şi ei au reuşit în pofida greutăţilor iar eu stau să-mi plâng de milă din te miri ce fantasmagorie, că sunt o ineptă şi o mare leneşă, asemănându-mă cu vacile (doar că ele produc, eu nici măcar nu mai produc de o perioadă considerabilă de timp), dar trăiesc ca un parazit (metode  noi de automotivare), se ia apa ca să-mi poată sta pe creier şi să mă împiedice să termin o dată şi o dată criminalul  ăla de prejudiciu. 

P.S.: Chiar dacă nu prezintă natura umană, postarea prezintă natura autohtonă de a lăsa fără ingredientele esenţiale populaţia. În curând vom rămîne fără benzină că încep aştia să facă import cu ea, caci deh, dincolo e mai scumpă şi au bani de ea!!!   

Singurătate!

Suprema laşitate a sufletului, această singurătate la care suntem condamnaţi din momentul naşterii şi până când facem ultimul pas în neant. Singurătatea te învăluie indiferent că vrei sau nu, indiferent că ai de îndeplinit alte activităţi şi este atât de parşivă încât în momentul în care te-a prins în mreje nu îţi mai dă drumul. Pentru a lupta împotriva ei mulţi aleg internetul, modalitatea cea mai uşoară de a ţine legătura cu prietenii, cunoscuţii, foştii şi actualii colegi. Alţii socializează pe la terase, prin cluburi, prin diferite teatre sau chiar la operă, femeile de obicei la shopping, care a devenit nu numai o modalitate de a socializa cu suratele dar şi un mod de a-ţi pansa rănile. Cel puţin eu una nu mă pot abţine să nu cumpăr ceva şi dacă mai am şi cardul cu mine s-a terminat povestea, până nu îmi achiziţionez ceva nu mă las, indiferent că voi purta sau nu acel lucru, indiferent că ştiu că nu îl voi purta, nu contează. Ei bine, este şi asta o boală!

Din diferitele activităţi pe care le realizează omul pentru a-şi alunga singurătatea (nu mă refer la a merge la job pentru că o faci din nevoie, necesitate, nu pentru a-ţi alunga singurătatea) şi care reprezintă o gamă largă de la prieteni până la hobby-uri, de la călătorii peste hotare, până la dat o roată în jurul blocului, absolut toate uneori au acelaşi rezultat: alungarea singurătăţii pentru scurt timp, pentru o fracţiune de secundă sau moment, până când te întorci între cei patru pereţi ai tăi şi priveşti afară, cu capul lăsat pe sticla geamului tău, gândindu-te că până şi câinele acela negru este mai puţin singur decât tine, fiind înconjurat de alţii.Pentru a scutura singurătatea din desişul sufletului tău şi din locul în care şi-a făcut palat trebuie să găseşti puterea de a limita  graniţele, de a şti să trasezi linia până la care îţi permiţi ca ea să te cuprindă. Uneori te simţi bine singur, mai ales când vrei să te reîncarci, dar nu trebuie să devină obişnuinţă pentru că vei aluneca uşor în panta tristeţii şi mai grav în cea a depresiei. Apoi, planurile tale se vor duce de râpă pentru că nu vei mai găsi posibilitatea de a te motiva, de a vedea o parte plină a paharului, indiferent cât de gol este. Ne naştem singuri şi murim singuri, fiind experienţe unice, nu cred că avem nevoie să ne condamnăm la singurătate şi pe parcursul vieţii, ne ajung cele două hopuri ale trecerii existenţiale.  

Exit Poll şi PR!

Astăzi nu există temă, nu una concretă cel puţin. Având în vedere că nu am inspiraţie şi că aştept să vină primăvara aia odată şi odată pentru a-mi relua jogging-ul, pierd timpul puţin pe care îl am, pe blogguri şi pe maleficul Facebook. Intru pe blog să văd cine a mai făcut ochi, dau un click în dreapta şi ca să vezi, avem postări noi. Bun, îmi spun, să vedem. Dau de un sondaj, mă pufneşte râsul când citesc ce a scris, răspund că nu e din ăla politic gen: cine credeţi că va deţine majoritate parlamentară la viitoarele alegeri? Honestly, I don't give a fuck!!!,îmi spun părerea şi am o revelaţie. Cele mai bune decizii le-am luat cugetând pe tron, pe acel tron unde nici regele nu poate fi deranjat, chipurile! Şi nu pentru că mi-am stors mintea pentru a ajunge la un numitor comun între realitate şi idealism, pur şi simplu pentru că îmi era prea somn la şase sau şapte dimineaţa când mă pregăteam să mă duc la scârbici şi în letargia mea şi în instinctul biologic găseam rezolvarea, e drept, uneori de rahat, dar mergea în lipsă de alte resurse. Probabil în momentele în care ne destresăm burţile şi alte părţi ale corpului creierul nu filtrează informaţia în totalitate şi ajungi la nişte concluzii cel puţin corecte pe termen scurt, pe termen lung rămîne de văzut.

Acum vom face ca la Oscaruri: mulţumesc pentru momentul de inspiraţie (blogul e în dreapta şi cam arde gazul omul, dar nu degeaba, de cele mai multe ori scânteiază), nu este plagiat, este doar o constatare, deşi ideea îţi aparţine în totalitate, eu am dezvoltat-o din alte perspective, dar trebuie să dăm Cezarului ce e al Cezarului (în acest caz Donului) şi pentru că a comenta în căsuţa ta virtuală era mai greu, având nevoie de mult mai mult spaţiu, mi-a ieşit şi mie o postare şi ţie un PR.

Frică versus Teamă

Există o diferenţă considerabilă între a-ţi fi frică şi a-ţi fi teamă. Teama vine din sentimentele nesigure, din paşii făcuţi către incertitudine şi necunoscut. Îţi poate fi teamă să nu eşuezi în ceea ce ţi-ai propus, îţi este teamă că ai uitat dacă ai stins sau nu ţigara în scrumieră când ai plecat şi dacă ai stins-o ai stins-o bine sau te sună careva să-ţi spună că arde apartamentul şi al tău ca al tău dar al vecinilor e şi mai groaznic. Teama îţi poate fi trezită de un rezultat prost de la vreun examen sau să-ţi fie teamă de acel rezultat. Te afli undeva între a nu ştii dacă iei sau nu acel cinci nenorocit şi sinceră să fiu este mult mai greu să iei un cinci decât un zece. Teamă îţi poate fi de singurătate sau pur şi simplu că te va părăsi, că vă veţi plictisi, că totul aşa cum apare este sortit pierii, dispariţie. Teama apare când te gândeşti că trebuie să suferi o extracţie la o măsea soldată cu nişte aţe şi vreo săptămână de post, fie că îşi place, fie că nu (ceea ce mă aşteaptă pe mine în curând), teamă că poate nu prinzi trenul la timp şi trebuie iarăşi să alergi ca disperatul sau disperata după el-deja devine regulă, excepţia ar fi să-l prind, teama că mă caut în continuare şi nu sunt sigură că m-am regăsit şi lista poate fi lărgită. 

Frica, cu frica este o altă poveste. Se instalează în sufletul tău şi îţi produce, pe lângă palpitaţii, agitaţie şi sentimente că totul se năruie în jurul tău. Frica este neagră, dură, necruţătoare, te loveşte mişeleşte şi aşteaptă să fii paralizat pentru a putea să-ţi întoarcă gândurile pe toate părţile. Din frică se nasc dramele, din frică se nasc reacţiile de furie nestăpânită, de furie necontrolată care produc traume la nivelul celorlalte persoane.Din cauza fricii poţi devenii o fiară care nu poate fii controlată, natura nu o lasă, s-a născut pentru a trăi în sălbăticie şi ca o sălbăticiune. Când te copleşeşte frica te înconjoară ca un şarpe şi te gâtuie până la ultima suflare, simţurile te înşeală şi paralizia trupului este şi paralizia sufletului. O singură dată mi-a fost cu adevărat frică în viaţa mea (teamă mi-a fost de mai multe ori), am simţit fiorul rece al groazei şi am reacţionat exact ca un animal încolţit: violent. Nu aş fi crezut nicodată că sunt capabilă să reacţionez astfel încât să-l surprind şi pe atacator, deşi pentru el era o joacă întinsă la extrem, nu m-aş fi văzut niciodată în postura de a acţiona ca şi cum viaţa mea ar depinde de fracţiunea de secundă. Ei bine am făcut-o şi într-adevăr fracţiunea de secundă poate face diferenţa între traume pe viaţă şi linişte. Pentru că raţiunea lui încă era alertă cred că şi-a dat seama de faptul că oricând liniştea poate crea furtună şi oricând pacifistul se transformă într-un duşman de luat în seamă. Am realizat de atunci că oricât mi-ar fi de frică, indiferent de situaţie, trebuie să lupt, să-mi ascut ghearele şi să atac, indiferent de circumstanţe, să nu las monstrul fricii să mă cuprindă şi odată cu el disperarea şi deznădejdea. 

Nu sunt adepta violenţei, nu îmi plac oamenii violenţi, scandalagii, nu ador necazurile de dragul necazului, nu suport vagabonţii care urlă la lună în duet cu vreo javră, spun doar că în momentele critice ale vieţii, când depinzi de instinctul de autoapărare, când momentul acela poate face diferenţa între viaţă şi moarte, atunci nu trebuie să te laşi prins în mrejele fricii şi trebuie să reacţionezi. Poate dacă mai multe femei am fi curajoase, poate dacă am lupta mai mult cu atacatorii nu ar mai fi atâtea violuri şi nu am fi victime ale violenţei celorlalţi sau încă un cadavru în plus pe masa legistului. Până şi Codul Penal te absolvă de vină când intervine legitima apărare, mai ales când victima este în neputinţa de a se apăra datorită fizicului sau chiar din cauze legate de discernământ.Frica este cea care te aduce în pragul reacţiei iminente şi doar de tine depinde cum o gestionezi.    

Leneveală

Ieri am decretat stare de necesitate şi am făcut ceea ce de multişor îmi doream să fac: am lenevit!!! Cu bateriile încărcate la maxim şi cu senzaţia de explodare, plus una de vomă, am aruncat cărţile de pe birou şi am plecat la o plimbare. Ciudat a fost că eu îmi savuram plimbarea pe un timp primăvăratic, atinsă de razele soarelui care mă făceau să torc ca o pisică în nisip, care mă răsfăţau ca o mână caldă şi îmi mângâiau fruntea îngândurată, la ştiri se anunţau înzăpeziri şi viscol în diferitele părţi ale ţării. Sper să nu mai ningă deşi cocoţată aproape de vârful muntelui sunt slabe şansele de o primăvară ca la carte, adică undeva în jurul zilei de 1 martie, deşi niciodată nu se ştie. După o plimbare bine meritată şi muncită, m-am întors cu o grămamdă de fructe. Având in vedere că senzaţia nenorocită de stomac întors pe dos persista m-am postat în faţa televizorului înconjurată de vreo trei portocale şi vreo două mandarine şi făcându-mă stăpână pe telecomandă am început să butonez. Problema este în felul următor: dacă vrei să te plictiseşti sau să-ţi sară leneveala, uita-te la televizor, de fapt încearcă să găseşti ceva la care să te uiţi, şansele sunt la fel de mari cam ca ale găsirii navelor sau avioanelor dispărute în Triunghiul Bermudelor. De la emisiuni fără cap şi fără coadă în formaturi de te întrebi cine le-a mai născocit, până la alegerile din UDMR pe care le difuzau aproximativ trei canale de ştiri în acelaşi timp sau vreun film de pe vremea bunicii, orice numai ceva interesant nu. Dezamăgită m-am uitat la un meci de fotbal, prost şi ăla, dar în lipsă de altceva a mers.Până la urmă am ajuns la concluzia că mai bine nu lenevesc decât să lenevesc şi să nu mă bucur pe deplin de această leneveală, sau ar trebui să-mi găsesc alte modalităţi de a lenevii, mai puţin în faţa televizorului. De acord, dacă erau mai mult de 2 grade afară nu cred că aş fi pus piciorul în casă vreo patru sau cinci ore, dar la 2 grade soarele se ascunde destul de repede şi a trebuit să fac cale întoarsă. Aştept să se schimbe anotimpul, dar în acelaşi timp îmi este frică de toropeala care mă va prinde şi mă va lovi cu laşitate în moalele capului căci pur şi simplu nu-mi permit să am timp şi de ea. Trist!

Fucking Perfect!!!

So that it shoul be....pretty fucking perfect!!!!

Made a wrong turn, once or twice
Dug my way out, blood and fire
Bad decisions, that's alright
Welcome to my silly life
Mistreated, misplaced, misunderstood
Miss 'No way, it's all good', it didn't slow me down
Mistaken, always second guessing, underestimated
Look, I'm still around 

You're so mean, when you talk about yourself, you were wrong
Change the voices in your head, make them like you instead
So complicated, look happy, you'll make it!
Filled with so much hatred...such a tired game
It's enough! I've done all I can think of
Chased down all my demons, I've seen you do the same 

The whole world's scared so I swallow the fear
The only thing I should be drinking is an ice cold beer
So cool in line, and we try try try, but we try too hard and it's a waste of my time
Done looking for the critics, cause they're everywhere
They dont like my jeans, they don't get my hair
Exchange ourselves, and we do it all the time
Why do we do that? Why do I do that?

Why do I do that..?  

Pretty pretty please, don't you ever ever feel
Like you're less than fuckin' perfect
Pretty pretty please, if you ever ever feel like you're nothing
You're fuckin' perfect to me!