Se afișează postările cu eticheta Encefal. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Encefal. Afișați toate postările

sâmbătă, 20 august 2011

Sunt ceea ce sunt...

De multe ori mă surprind spunând formula: Sunt OM!Sunt supus greşelii şi păcatului, plăcerii şi desfătării, pasiunii şi deşertăciunii. Trec de la vanitate, la cucernicie, am vicii direct proporţionale cu etapele vieţii prin care trec. Mă încrunt şi ripostez, îmi place frumosul (fiecare înţelege ce vrea prin acest frumos), urăsc inesteticul, oamenii care se pretind culţi, dar care de fapt nu ştiu nici cele mai elementare reguli de scriere şi comunicare, îmi place aglomeraţia, mă irită uneori prea multă linişte, iubesc noaptea mai mult decât ziua şi aş putea continua cu mult mai multe exemple.
Ce vreau să spun de fapt, pe lângă o analiză sumară a ceea ce sunt este faptul că de fapt eu sunt ceea ce mi-au lăsat moştenire strămoşii mei, ceea ce genetica s-a gândit să impregneze în fibrele mele, în venele şi capilarele mele, dar mai ales în memoria şi conştiinţa mea. Sunt puţin din cele două neamuri care au contribuit la crearea mea. Am luat puţin din bunica şi străbunica mea, care, la rândul lor au luat ceva din buniciile şi străbuniciile lor, din mamele şi taţii şi bunicii lor. Sunt generaţiile trecute, memoria altora este ascunsă undeva în encefalul meu, amintirile lor îmi traversează circumvoluţiunile, chiar dacă nu sunt conştientă de acest lucru şi îmi oferă posibilitatea de a iubi frumosul, de a nu fi de acord cu vulgarul. 
S-ar putea spune că educaţia şi epoca prin care trecem ar avea o legătură mai mare cu ceea ce sunt sau suntem,mai mare decât o au strămoşii mei şi generaţiile trecute. Ideea este că fără o zestre genetică, fără ceea ce au fost alţii şi fără să-ţi fi lăsat impregnat anumite matrice pe care tu să poţi construi, nu ai fi nimic din ceea ce eşti. M-am născut aşa cum sunt datorită unei baze de date din moşi strămoşi, care exista încă de la începuturi şi care a avut grijă să lase şi în ADN-ul meu ceva din ceea ce ar fi vrut să fie fiecare în parte.De aceea natura umană uneori este mai presus decât educaţia. Am devenit ceea ce sunt şi datorită educaţiei, dar, în acelaşi timp, dacă nu ar fi existat baza pe care să se construiască, educaţia ar fi avut un eşec.Acea bază este dată de cei care au contribuit la construcţia mea puţin câte puţin.