Încrederea în sine, succesul şi eşecul

Dalai Lama spunea "Judge your success by what you had to give up in order to achieve it!", într-o traducere acest lucru însemnând cam aşa: gândeşte-te la ce sacrificii ai făcut pentru a avea acel succes. Sacrificiul, sudoarea, antrenamentul, absolut toate eforturile depuse pentru a ajunge acolo unde credem noi că merităm să fim, îşi pierd amploarea atunci când reuşim. Uităm de nopţile nedormite, de filmele nevăzute, de iubirile netrăite sau trăite cu normă, de anii de muncă, de absolut toate aceste neplăceri. Dar, pentru a avea succes, ai nevoie şi de un alt ingredient: încrederea în sine, în forţele tale, în ceea ce poţi tu să faci, în ideea că dacă ai muncit, tot îţi va fi răsplătit într-un sens pozitiv. Încrederea în tine, în capacităţile şi aptitudinile tale este cea care face diferenţa între succes şi eşec. Este foarte greu să atingi succesul dacă tu nu ai încredere în tine, dacă nu ai încredere că ceea ce faci este la cele mai bune standarde, dacă nu eşti conştient de faptul că oricând este loc de mai bine, că poţi să te perfecţionezi, poţi să fii cel mai bun, prin muncă, prin deschiderea către nou, prin acceptarea ideilor altora. Stima de sine şi încrederea scăzută diminuează capacităţile tale de percepeţie, te fac să te simţi un incompetent, să simţi că munceşti degeaba, că ceea ce tu construieşti întotdeauna va fi dărâmat. De aici şi până la eşec nu mai este decât un pas. În momentul în care îndoiala în propriile forţe scade, în momentul în care această perfidă îndoială îţi cuprinde sufletul şi mintea, atunci rişti să cazi în extrema celor dezamăgiţi, să te dezarmezi, să te cuprindă deznădejdea, disperarea şi în cele din urmă să clachezi. De unde începe decăderea?Din propriul creier care ne trimite mesaje eronate, gen:eu nu sunt bun pentru a face acest proiect, eu nu merit să fiu acolo căci altul e mult mai bun decât mine, eu nu sunt în stare să iau decizii căci toate deciziile pe care le-am luat până acum au fost eronate şi lista ar putea contiuna. Dacă ne complacem în propria piele de oameni incapabili, în mintea noastră, nu în viziunea altora, avem toate şansele să gustăm din fructul amar al eşecului. De obicei ajungem să gândim negativ în momentul în care nimeni nu ne susţine, în momentul în care nimeni nu ne spune dacă cineva poate să facă acest lucru sunt sigur sau sigură că tu eşti acela, am încredere că tu vei reuşi să-ţi duci proiectul la final şi să fie cel mai bun, ştiu că ambiţia ta nu cunoaşte limite şi că vei ajunge acolo unde îţi doreşti. Nu mulţi se pot lăuda că au astfel de persoane în jurul lor, că au prieteni care-i susţin, cărora le pasă, că au familiile aproape şi îi încurajează, indiferent cât de greu le este. Cel care nu este încurajat de cei dragi şi este biciuit mereu şi redus la tăcere nu va fi capabil niciodată să atingă succesul. De fapt nici nu va visa ca este posibil acest lucru.