Cum mi-am petrecut duminica aşteptând sfârşitul lumii!

Cum mi-am petrecut duminica aşteptând sfârşitul lumii?Stând într-un colţ de cer pe care se presăraseră petale roşii de trandafir. Imi aşezasem paharul de vin roşu cu puţină apă minerală în el pe colţul noptierei mele, de fapt al lunii care surâdea şi mi-am pironit privirea spre pământ aşteptând să se întâmple explozia creierului şi implozia sufletului. Aveam parte de cel mai frumos peisaj şi era în primul rând pentru a lua parte la ceea ce trebuia şters şi resădit, udat, îngrăşat pentru a nu-şi pierde substanţa. Zâmbeam la gândul că nu mai este mult şi totul se termină. Am început să sorb uşor din paharul meu care era atât de plin încât îmi tremura mâna dreaptă ori de căte ori încercam să-l ridic şi mi-era teamă să nu risipesc elixirul iubirii mele, viaţa din străfundul cioburilor, gheaţa din adâncul uterului care ne-a plămădit pe toţi. După vreo trei înghiţituri am observat că se pregătea cortina să se ridice şi un surâs viclean îmi apăruse în colţul buzelor. Eram pregătită să asist la asuprirea celorlalte suflete goale şi moarte căci eu mă vindecasem şi ştiam ce va urma. Le ştiam durerea purificării căci focul mă mistuise nu demult şi pe mine şi carnea îmi fripsese în mii şi mii de ape aburinde. Mă pregăteam cu un rânjet de hienă să văd durerea altora, să privesc cum îşi sfăşie carnea de pe membre şi să mă desfăt cu ţipetele lor!Şi aştept şi aştept şi aştept şi nu mai am răbdare şi mă înfurii şi mă enervez că nu începe odată şi odată spectacolul pentru a mă bucura că şi alţii sunt ca mine şi pentru a-i putea conduce şi a le spune că până la urmă durerea trece, te întăreşte şi nu mai scurmă în sufletul tău ca un iceberg care a uitat să se dezghete primăvara!Aşteptam să-i văd şi pe ceilalţi nefericiţi, aşteptam sfârşitul sufletului lor din pură dorinţă animalică a unei solidarităţi dureroase!Am aşteptat degeaba!A trecut duminica aceea şi nu s-a întâmplat nimic!Absolut nimic!Îmi terminasem paharul de vin şi mă uitam scârbită la sticla rămasă pe jumătate goală. Parcă era o târfă în patul unuia care uitase să-i dea jos rochia pe de-a-ntregul şi îi violase intimitatea doar cu privirea căci era mult prea grăbit pentru a încerca să o satisfacă pe ea sau să-şi înnece pornirile lui animalice. Mi-am spus că dacă în această duminică a întârziat sfârşitul ăsta al lumii, sigur duminica viitoare va fi prezent, aşa că urmează să-mi reiau locul meu de soprană înfumurată pe colţul altora de rai şi să aştept prăbuşirea altora. Nu-mi mai aduc aminte câte sfârşituri ale lumii am aşteptat duminică de duminică şi zi de zi, până când ai apărut tu şi m-ai făcut să înţeleg că eu mă sfârşeam în fiecare zi, că invidia şi ura săpau galerii adânci în mine şi mă ademeneau cu pahare de vin şi ţigări savuroase pentru a-mi fura suflarea. M-ai făcut să respir, m-ai resuscitat!De atunci nu mi-am mai petrecut duminicile aşteptând sfărşitul lumii şi nici zilele sperând să dea un semn că este pe aproape, de atunci am început să trăiesc, să plănuiesc, să privesc şi să beau paharul de vin împreună cu tine!