De obicei după o perioadă încărcată ar trebui să urmeze o perioadă de relax, de euforie, de depăşire a circumstanţelor negative şi mai ales de hrană pentru suflet, perioada aceea în care să te bucuri că poţi face ceva pentru a-ţi atinge scopul plăcerii, pentru a-ţi oferii din fructul oprit, pentru a te simţii euforic şi extaziat de orice nimic. Am spus bine de obicei deoarece întotdeauna se întâmplă să apară ceea ce numim neprevăzutul, inexactitatea şi imprevizibilul, atât din viaţa cotidiană şi înconjurătoare, cât şi din banalul în care ne petrecem existenţa. De multe ori aşteptăm un semn, o dată, un imbold sau un impuls care să ne trezească la realitate, care să ne arate partea goală sau mai puţin plină a paharului, care să ne îndrume paşii şi noi să urmăm orbeşte calea. Din păcate legea compensaţiei nu se aplică în cazul în care ai de îndeplinit anumite task-uri, în cazul în care ţi-ai trasat anumite direcţii şi ai great expectations atât de la propria persoană cât şi de la cei din jurul tău. Absolut totul se bazează pe ideea de muncă şi învăţare continuă, de autodepăşire şi de autocontrol.
Am realizat că dacă am posibilitatea să-mi dezvolt capacităţiile cu timpul ceea ce am de făcut nu mai cade ca un fulger din cer în capul meu şi aşa plin de gânduri şi timp limitat. Problema mea este imposibilitatea de a mă odihnii aşa cum îmi doresc: pe o plajă stând sub o umbrelă, cu un Mojito în mâna stângă şi o carte bună în mâna dreaptă, cu valurile oceanului spargându-se de stânci, cu mirosul sării şi al nisipului impregnat în piele atât de tare încât să te strângă dar în acelaşi timp să fie suavă, ca o îmbrăţişare masculină.
Toate aceste lucruri ies din tiparul autodisciplinei căci desfătarea nu presupune autodisciplină şi nicidecum plăcere, dar pentru ca sunt doar om, supus greşelii şi plăcerii de aproape orice tip, îmi place să-mi imaginez că vara viitoare, sau de ce nu, chiar iarna ce va urma îmi vor aduce din ce în ce mai aproape valurile şi aroma pielii sărate-nisipoase. Deoarece sunt corelate, fără autodisciplină nu pot să obţin plăcere. Nu mă refer la plăcerea carnală, sexuală, asta intră într-o altă categorie şi pe care o poţi obţine fără a fi nevoie de autodisciplină, ci mă refer la plăcerea de a te premia după ce ai reuşit ceea ce ţi-ai propus pe plan profesional prin aplicarea principiului autodisciplinei. Greutatea vine tocmai din faptul că nu ştii dacă vei avea capacitatea să atingi punctul culminant şi să-ţi transformi autodisciplina în plăcere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu