Când aud şi citesc această expresie prin reviste sau pe site-uri dedicate femeilor care ar trebui să înţeleagă cu ce se mănâncă relaţiile şi cum ar trebui să decurgă coabitarea cu cealaltă persoană, pur şi simplu mă pufneşte râsul. Nu râd pentru că mi s-ar părea propoziţia haotică din punct de vedere semantic şi nici nu râd pentru că nu aş crede întru totul că poate exista această uniune strânsă între un El şi o Ea. Pur şi simplu râd pentru că a devenit arhaism acest concept de apartenenţă la un singur numitor, acest tip de convieţuire, fără a fi nevoie de intervenţia altor factori externi. Acum o sută de ani era mult mai simplu să convieţuieşti cu cineva, în parte pentru că ţi se trasa şi impunea cu cine să convieţuieşti dintr-o anumită comoditate şi pentru a nu exista discrepanţe între clasele sociale, ar fi fost de neconceput ca sângele aristocrat să se împerecheze cu unul de grăjdar. Bineînţeles că după un timp de convieţuire se ajungea tot în grajd. Atât femeia, cât şi bărbatul, sufocaţi de atâta apartenenţă se decideau să schimbe mirosul parfumului de crin cu cel de fân şi bălegar. Uite aşa conceptul se dezmembra căci ceea ce era menit să fie numai si numai al lui sau al ei sfârşea prin a fi împărţit cu ceilalţi.
În zilele noastre nu s-a schimbat absolut nimic, doar partea cu promisul din faşă, avem libertatea să ne alegem aristocraţii sau grăjdarii dupa bunul plac, după cum bate vântul, după oricare ar fi mirosul, nu contează. În ceea ce priveşte apartenenţa, ei bine, după o perioadă de timp se întâmplă să alunecăm pe aceeaşi pantă a căutării în exterior şi de ce nu a găsirii elixirului, nu permanent, la fel, pentru o perioadă de timp. Nu mai există de mult bărbatul unei singure femei şi femeia unui singur bărbat, a dispărut conceptul, a dispărut matriarhatul, a dispărut iubirea, pasiunea, sexul monogam a fost înlocuit cu cel poligam, cât mai mult înseamnă experienţă, puţin înseamnă că nu ai descoperit adevărata plăcere şi aş putea continua. Sunt de acord că fără a avea cât mai multe relaţii nu poţi să alegi ce crezi că este cel mai bine pentru tine, dar nu sunt de acord ca în timpul relaţiei să alergi la coteţul altuia sau alteia. Ar trebui ca în fiecare relaţie în care te afli să poţi spune ca tu eşti femeia lui şi numai a lui, iar el este bărbatul tău şi numai al tău, nu contează cât durează, nu interesează că au trecut sau nu cei trei ani în care dragostea are timp să moară sau să se nască, contează doar ca atunci să poţi aplica dictonul apartenenţei la o relaţie.
M-am născut liberă, în pofida regimului care era atunci şi care nu a mai durat mult, m-am născut goală pentru a mă îmbrăca, m-am născut incultă pentru a mă putea educa, dar cel mai important lucru este că m-am născut din iubire. Din moment ce ne naştem din iubire, de ce nu putem ca pentru momentele acelea să recunoaştem că de fapt dorim ca de fiecare dată omul pe care îl iubim şi care este atunci lângă noi să ne aparţină pentru acele momente doar nouă, nimănui altcuiva!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu