Ieri am decretat stare de necesitate şi am făcut ceea ce de multişor îmi doream să fac: am lenevit!!! Cu bateriile încărcate la maxim şi cu senzaţia de explodare, plus una de vomă, am aruncat cărţile de pe birou şi am plecat la o plimbare. Ciudat a fost că eu îmi savuram plimbarea pe un timp primăvăratic, atinsă de razele soarelui care mă făceau să torc ca o pisică în nisip, care mă răsfăţau ca o mână caldă şi îmi mângâiau fruntea îngândurată, la ştiri se anunţau înzăpeziri şi viscol în diferitele părţi ale ţării. Sper să nu mai ningă deşi cocoţată aproape de vârful muntelui sunt slabe şansele de o primăvară ca la carte, adică undeva în jurul zilei de 1 martie, deşi niciodată nu se ştie. După o plimbare bine meritată şi muncită, m-am întors cu o grămamdă de fructe. Având in vedere că senzaţia nenorocită de stomac întors pe dos persista m-am postat în faţa televizorului înconjurată de vreo trei portocale şi vreo două mandarine şi făcându-mă stăpână pe telecomandă am început să butonez. Problema este în felul următor: dacă vrei să te plictiseşti sau să-ţi sară leneveala, uita-te la televizor, de fapt încearcă să găseşti ceva la care să te uiţi, şansele sunt la fel de mari cam ca ale găsirii navelor sau avioanelor dispărute în Triunghiul Bermudelor. De la emisiuni fără cap şi fără coadă în formaturi de te întrebi cine le-a mai născocit, până la alegerile din UDMR pe care le difuzau aproximativ trei canale de ştiri în acelaşi timp sau vreun film de pe vremea bunicii, orice numai ceva interesant nu. Dezamăgită m-am uitat la un meci de fotbal, prost şi ăla, dar în lipsă de altceva a mers.Până la urmă am ajuns la concluzia că mai bine nu lenevesc decât să lenevesc şi să nu mă bucur pe deplin de această leneveală, sau ar trebui să-mi găsesc alte modalităţi de a lenevii, mai puţin în faţa televizorului. De acord, dacă erau mai mult de 2 grade afară nu cred că aş fi pus piciorul în casă vreo patru sau cinci ore, dar la 2 grade soarele se ascunde destul de repede şi a trebuit să fac cale întoarsă. Aştept să se schimbe anotimpul, dar în acelaşi timp îmi este frică de toropeala care mă va prinde şi mă va lovi cu laşitate în moalele capului căci pur şi simplu nu-mi permit să am timp şi de ea. Trist!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu