Fericirea este o stare de spirit care apare pentru câteva secunde şi te face să simţi euforia, apoi, ca orice lucru proiectat să dureze puţin, dispare pentru a lăsa locul unei stări de normalitate sau, de ce nu, de nefericire.Important este ca atunci când te atinge aripa fericirii, chiar numai cu vârful ei, să ştii să profiţi de ea şi să o simţi din plin, nu contează că nu durează sau că nu este exact cum te aşteptai, contează că a venit, indiferent sub ce formă.De aici porneşte şi întrebarea: ce te face fericit?Să fie un câştig mare la loto (nu m-ar deranja dar nici nu aş fi în culmea fericirii, având in vedere că după urmează dictonul "banii nu aduc fericirea" şi de obicei aşa se întâmplă, ca într-o complicitate a destinului),să fie maşina pe care ai reuşit după multe sacrificii să o cumperi, să fie apartamentul sau garsoniera pe care ţi le-ai dorit atât de mult? Oricare ar fi motivul fericirii tale acesta este totuşi de moment, după acea clipă intervin noi şi noi urcuşuri sau coborâşuri. Dacă ai reuşit sâ-ţi achiziţionezi maşina sau apartamentul mult visat banca va avea grijă să-ţi dispară destul de curând starea de euforie, amintindu-ţi de rate. Oricare ar fi răspunsul la această întrebare ceva se întâmplă şi te trezeşti la starea de luciditate începând să-ţi faci griji pentru cotidian.
Pe mine mă fac fericită lucrurile simple. Îmi plac trandafirii roşii şi roz, aşa cum creşteau pe zidul casei mele, înconjuraţi de iederă şi care se căţărau până la fereastra de sus a camerei mele. Îmi place zăpada, albă, nu aceea care este curăţată rapid şi lasă în urma ei dâre de negru şi mocirlă, aceea care este neatinsă şi sclipeşte la lumina lunii şi care scărţâie sub picioare. Îmi place toamna când mă întorc acasă cu trenul şi pădurea are culori pe care nu le pot descrie în cuvinte. Atunci simt cu adevărat că mă întorc la locul meu, la rădăcinile mele, căci toţi aparţinem unui loc şi întoarcerea este cea mai dulce, indiferent unde ne-am afla. Îmi place muzica, îmi plac filmele, mai puţin cele horror, îmi plac cărţile şi parcurile. Dar, cel mai mult îmi place să am mintea şi inima deschise , să pot să mă bucur de toate lucrurile care îmi plac şi îmi aduc un strop de fericire, indiferent cât durează. De aceea sunt într-un etern drum spre fericire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu