Dacă tot vorbesc despre natura umană cred că cel mai bine o defineşte unul dintre serialele mele preferate. Într-adevăr nu este nou, "Without a trace" sau în versiunea noastră "Dispăruţi fără urmă" a fost filmat undeva în urmă cu vreo şapte sau opt ani, nu mai ştiu exact, dar nu asta este important. Mereu m-am întrebat cum poate cineva să dispară fără urmă, să nu mai ştie nimeni nimic de el, de parcă nu ar fi fost niciodată pe faţa pământului, de parcă nu a respirat, nu a alergat, nu a mers, nu a lăsat în urma lui nimic. Ei bine, ce mă fascinează la acest serial nu este faptul că în fiecare episod se reuşeşte să se dea de firul poveştii, indiferent cum se termină, prin moarte sau prin găsirea persoanei respective, ceea ce în realitate este mult mai greu, uneori niciodată nu se găsesc răspunsurile necesare pentru a se încheia investigaţia. Fascinaţia vine din faptul extremelor, din situaţiile limită care le face pe personaje să dispară. De obicei dispariţiile sunt legate de intervenţia unei a treia sau a patra părţi sau ele singure aleg să dispară clacând sub povara responsabilităţiilor. Când dispar fără intervenţia factorilor externi şansele să fie găsite în viaţă cresc şi filmul se bazează mai mult pe aceste ecuaţii de găsire a protagoniştiilor. În momentul în care intervine elementul exterior foarte puţine sunt şansele să fie găsite respirând.
Dacă priveşti dincolo de ecranul televizorului tău vei observa că nu contează foarte mult ce fel de persoana a fost cel care a provocat dispariţia şi decesul celeilalte şi nici ce tip de educaţie are, contează natura lui, posibilităţile de a înţelege şi de a percepe realitatea şi bineînţeles felul în care îşi proiectează ideile despre ceea ce îl înconjoară. Faptul că el a crezut vinovată persoana respectivă de un anumit eveniment nu înseamnă că a avut dreptate, chiar dacă era vorba despre un şerif, faptul că un profesor doctorand era un pedofil căruia îi plăcea să-şi exploateze victimele la maxim şi în momentul în care găsea altă carne fragedă, înlocuia victtimele, ultima având parte de o croazieră în vreo peşteră, nici acest lucru nu este important. Din păcate ceea ce îi face pe aceşti oameni să devină pedofili, criminali, violatori, în pofida educaţie lor este, pe lângă natura lor, mediul familiar, modul în care au fost crescuţi şi dacă au fost sau nu abuzaţi la rândul lor. Nu este o condiţie generală sau un adevăr irevocabil, dar este un factor de luat în seamă.
Serialul prezintă toate aceste feţe şi mult mai multe. Personajele principale se confruntă şi ei cu diferite stări şi cu diferite probleme. Pe lângă faptul că se confruntă cu dispariţiile, se confruntă cu proriile temeri, nefiind uşor să fie martorii atrocităţiilor şi nici să răscolească vieţiile altora în căutarea unuia singur. În momentul în care ţi se pune viaţa sub lupă devii o persoană dezbrăcată, nudă în faţa celorlalţi şi se ajunge ca ceilalţi să te cunoască doar din anumite perspective, uneori nu cele plăcute.Ideea de bază este că nu tot ce ne înconjoară este bun şi roz şi pur. Partea neagră, întunecată a laturii umane are un spectru mult mai larg decât cea luminioasă, indiferent că vrem sau nu să recunoaştem acest lucru. Cred că serialul reuşeşte de fiecare dată să cuprindă şi să surprindă ceea ce zace în străfundurile umanităţii şi care iese la iveală indiferent cât am încerca să luptăm împotriva întunericului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu