începem cu partea umană, apoi ajungem la cea animală:
1. ipocrizia şi prin extensie ipocriţii şi ipocritele.Când cineva se face că nu ştie ceea ce în realitate este evident numai de dragul de a se afla în antonimie cu cealaltă persoană deja devine lipsit de maliţiozitate şi orice argument îşi pierde valoarea. Până la un punct înţeleg să faci pe prostul dar când devine evident că ceea ce susţii nu este în conformitate cu ceea ce se vede, deja pici în ipocrizie.
2. să se vorbească de o temă de dragul de a se vorbi. La noi se întâmplă destul de des să se vorbească despre ceva şi să se ajungă la a se bate câmpii pe altceva, până când te întrebi dar subiectul principal care era de fapt? Apoi mai există acea parte a populaţiei care nu are o reprezentare a subiectului sau nici cea mai vagă idee despre ceea ce se vorbeşte şi se trezeşte că îi dă dreptate unui interlocutor sau altuia doar pentru simplul fapt şi motiv că empatizează cu persoana de lângă el. Dacă nu ai înzestrată cultura ta generală cu acel subiect, mai bine taci şi asculţi, poate mai înveţi ceva, în niciun caz nu te apuci să iei partea unuia sau altuia. Pe alocuri se încadrează tot la ipocrizie.
3. să moară capra vecinului, nu contează că a mea are râie, dar să crape frate aia mai întâi căci altfel ego-ul meu nu suportă că vecinul a fost mai bun decât mine, m-a întrecut până şi la moartea caprei.Acest izvor nesecat de a vedea ce izmene poartă vecinul şi ce zace prin curtea lui, numai pentru a-ţi da seama dacă eşti la fel ca el, mai sus sau mai jos decât el, întrece până şi paparazzi specializaţi în urmăriri de piţii.Dacă vecinul are mai mult, înseamnă că e ceva cu el, nu se poate, trebuie să fi făcut el ceva astfel încât să deţină mai mult. De muncă aţi auzit oameni buni?E aia care te face să te trezeşti în fiecare dimineaţă, să alergi, să te agiţi şi să nu ştii ora exactă la care ajungi acasă că se poate întâmpla să lucrezi peste program.
4. stomatologul şi crizele de rinichi. Să mergi la stomatolog poate reprezenta plăcere pentru sado-masochişti sau dacă suferi de vreo psihoză, altfel este chinul suprem. Nu mi-a plăcut niciodată şi nici nu îmi va plăcea dar din păcate este un chin necesar.Absurditatea vine din faptul că plăteşti pentru a suferii în acele momente dar, pe de altă parte, plăteşti şi pentru a ştii că ai o dantură sănătoasă şi implicit o viaţă sănătoasă. Crizele de rinichi de la cinci dimineaţa. Două am avut, una la cinci dimineaţa soldată cu mersul pe la Urgenţă şi una într-o după-amiază, dar care a trecut fără colindat spitalele căci devnisem expertă. Dacă aş putea să scap de nisip , l-aş da şi pe gratis.
5. maidanezii. Nu toţi câinii, să nu se înţeleagă greşit, doar aceia cu colţi de lupi, care te privesc lingându-şi boturile şi se gândesc cât de copioasă este fesa ta sau că se mulţumesc şi cu un muşchiuleţ, nu contează, atâta timp cât au cu ce să se hrănească din corpul tău. Am avut parte de aceste patrupede aproape toată viaţa, oriunde aş fi locuit, dădeam de ele. Nu îmi era frică să mă întorc acasă la ora unu sau două noaptea gândindu-mă că m-aş putea întâlnii cu vreun violator sau vreun ciudat sau drogat sau criminal, cât îmi era şi este groză de ei, de maidanezi şi de colţii lor nesătui şi reci.
6. şobolanii, care în tinereţea mea de căministă îţi tăiau calea şi erau graşi sau uneori mult mai graşi decât un purceluş. Nu contează unde am stat, acum parcă nu mai sunt, dar acei şobolani, plus vreo zece maidanezi aciuiaţi pe acolo mi-au marcat tinereţea. De câte ori mă întorceam la cămin de acasă se întâmpla ca şobolanul să-mi taie calea şi cîinii să latre de nebuni la trolerul meu căci era pe roţi şi se mişca şi cine ştie ce maşinărie a timpului reprezenta pentru afurisitele de potăi.
În mare cam astea sunt lucrurile pe care le urăsc cel mai mult. Ar mai fi un punct, totuşi:
7. persoanele care fumează de faţă cu mine ştiind că deşi m-am lăsat de o perioadă considerabilă de timp, tot salivez, când şi când, după o ţigară (mă refer la familie şi la prietenii de familie), ţigara ,care reprezintă, din păcate, marea mea pasiune şi marele meu regret.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu