Egoism!

Ok, ok, recunosc, nu am răspuns telefoanelor celor care mă căutau crezând că vorbele pot aduce alinare şi rănile se vindecă prin cuvinte, fără a linge roşeaţa care se scurge din fiecare fâşie a tegumentului, fără a te biciui lăsând în carne urme pe care numai tu le cunoşti, fără a-ţi face anamneza, fără a o lua de acolo de unde nu demult credeai că vei sfârşi!Ce faci când te afli la răscruce, ce alegi atunci când lumea se prăbuşeşte în jurul tău, din cauza ta în cea mai mare proporţie şi prea puţin din cauza altora?Ei bine eu am ales să-mi ascund capul în nisip ca struţul, să nu mai vorbesc, să fac aceleaşi greşeli pe care le-am făcut, închizându-mă în mine, îndepărtând pe toţi de lângă mine, urând neputinţa mea, invidiind pe alţii şi otravindu-mă cu propria fiere! Atunci când ne dăm cu fundul de pragul de jos sau cu capul de pragul de sus, avem intenţia să distrugem tot ceea ce se creează şi se menţine atât de greu, dintr-o necesitate pur egoistă şi dintr-o incapacitate de a accepta EŞECUL!Da, despre acceptarea eşecului este vorba, despre a fi învăţat că tu, idiotule, poţi să ai şi un eşec, două, trei, sau poate cât mai multe!Problema cea mai gravă este atunci când nu ai avut parte de EŞEC, când nu ai cunoscut cum e în partea de jos, când au cam mers pe sârmă,liniar, tot ce ţi-ai dorit, când crezi că eşti de neînvins, dar, de fapt, abisul e la doar câţiva paşi!Ei bine, atunci durerea căderii e de o mie de ori mai mare decât dacă ai fi cunoscut-o de timpuriu!Ce faci atunci?Ei bine, ori intri în letargie, te ascunzi sau te dai conştient sau inconştient, la propriu sau la figurat cu capul de pereţi, plângându-ţi de milă sau autoflagelându-te, evitând contactul cu ceilalţi, fie el direct, fie indirect, învinuindu-te pe tine şi pe restul lumii de momentul nefast, ori iei o foaie de hârtie şi te apuci de scris să vezi ce nu a mers bine şi unde îndrepţi, îţi aduni toate nervurile şi toate dorinţele, visele şi năzuinţele şi te reapuci de reclădit, de reconstruit, de a clădi etajul bazei pe care deja ai pus-o!Până astăzi am ales prima parte, de suferinţă, de durere, angoasă, ruşine, ură, scărbă, de mine şi de materia mea cenuşie, de trăire undeva în eter şi la marginea golului, dar aleg să spun NU tuturor temerilor şi spaimelor mele, aleg să accept că orice înfrângere te face mai puternic şi că războiul nu s-a terminat, dimpotrivă, abia acum începe!Mă refer la războiul meu cu mine şi la luptele mele interioare cu voinţa, ambiţia şi dorinţa de a avea succes!Până astăzi mi-am plâns de milă, de astăzi am încetat să mă autocompătimesc şi să mă privesc ca pe o victimă!Astăzi sunt mai puternică decât mâine şi mâine voi fi mai puternică decât astăzi, căci nu există victorie mai dulce decât după ce ai cunoscut EŞECUL şi INSUCCESUL!