Am ajuns la capătul răbdării sau răbdarea a ajuns la capătul meu?!Oricum aş lua-o rezultatul este acelaşi!La ce mă refer?Aş putea spune că la societate, dar nu ştiu dacă este într-adevăr cea mai bună soluţie, adică aceea de a lega individualul de general şi vice versa.Am renunţat de o bună perioadă de timp să mai ascult ştirile şi asta din două motive: nu am timp nici măcar să-mi mişc fundul până în camera cealaltă, să iau telecomanda şi să fac zapping prin canale şi al doilea motiv este lipsa noutăţii, lipsa a ceva care să-ţi atragă atenţia, să-ţi stârnească interesul, să vezi o schimbare (din păcate şi eu folosesc acest clişeu când vine vorba de schimbare), astfel încât m-am delectat şi m-am dedicat altor probleme cotidiene, până ieri! Ieri am primit un sms în care mi se spunea să dau drumul la tv ca să văd cum o femeie de carieră (nu o pot numi altfel căci totuşi şi a face muzică se numeşte tot o carieră) a fost bătută de managerul ei!Prima dată când i-am citit numele nu mi-a venit să cred ştiind că îl are manager pe tatăl ei şi chiar mă gândeam cum naiba să ajungi la un asemenea conflict încât să-ţi învineţeşti propriul copil (nu ar fi nici primul nici ultimul căci pe plaiurile mioritice se poartă şi maltratarea parentală, nu numai la nivelul soţilor, ci şi al copiilor). După ce m-am lămurit că este vorba într-adevăr de respectiva persoană (nu îi spun numele şi nici nu vreau să fac astfel de reclamă, ziarele şi televiziunile s-au ocupat îndeaproape de respectiva persoană) am închis tv-ul cu un gust de pelin, m-am uitat ca maimuţa în oglindă, scărpinându-mă în cap şi întrebându-mă când naiba coborâm şi noi din copacul ăla?Mai avem nevoie de timp?Mai aşteptăm mult să ne dezmeticim şi să ne desprindem din animalismul acela sau vor trece încă 1000 de ani până când primul om îşi va da seama că frate suntem bipezi şi nu patrupezi?
Se spune că cine acceptă o palmă la va accepta la infinit şi pe următoarele.Din păcate este adevărat, dar, mai crunt decât acest adevăr este atunci când victimele părăsesc agresorul iar călăul le găseşte şi are grijă să-şi ducă la bun sfârşit ameninţările (cazul Perla şi altele).Înţeleg frica, teama, angoasa, dar nu înţeleg lipsa legislaţiei, deşi ar cam trebui să o înţeleg şi pe asta având în vedere câţi "competenţi" se dedică acestui segment de lege.Ceea ce nu înţeleg în schimb este intoleranţa celorlalţi, aruncatul cu pietre tot în victimă şi fraze de genul: "lasă că şi-a cautat-o", "e şi ea de vină", "dar ce, o fi vreo Sfântă"? Păi da măi deşteptule nimeni nu e Sfânt dar cine îţi dă ţie dreptul să loveşti mai ceva ca un animal, cine te-a numit pe tine autoritate în domeniul împărţirii pumnilor şi picioarelor, cine ţi-a spus că ea sau alta merită un astfel de tratament?Am vaga impresie că dacă s-ar fi întâmplat invers, adică ea să-l învineţească pe el, acum întreaga populaţie masculină românească ar fi fost la un miting în Piaţa Universităţii scandând cât îi ţineau gura că ei vor protecţia legislativă şi o lege pe măsură pentru a le pedepsi pe hienele alea care îi molestează!!!!
Din păcate nu am văzut niciun grup de femei, fie ele agresate, fie fericitele care nu au parte de aşa ceva, să se solidarizeze, să depună eforturi pentru ca pe viitor să nu mai citim despre astfel de maltratări!Probabil suntem şi noi intr-o anumită măsură responsabile de indiferenţa cu care sunt tratate astfel de subiecte, căci femeia prin ADN-ul ei este renumita purtătoare a invidiei şi a fel de fel de tertipuri de inducere în eroare.De unde atâta solidaritate când se spune că atunci când două femei se ceartă diavolul stă într-un colţ şi îşi ia notiţe.Poate purtăm şi noi vina acestei stigmatizări şi acestei lipse de respect căci doamnele nu sunt prea unite când vine vorba despre apărarea propriei pieli, spre deosebire de domni!Poate ar fi timpul să rupem tăcerea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu