duminică, 13 mai 2012

Supra-Vieţ-U-IND!

Nu am mai scris demult pe pagini de PC, pe monitor şi nici măcar pe o tastatură care scoate sunete diforme. Am fost prea ocupată cu gândurile mele, tale, ale noastre şi ale celorlalţi, de fapt, am fost ocupată cu supravieţuirea. A supravieţui, acest verb care se învaţă încă de la naştere, pardon, încă din uter, ne face să ne pierdem treptat esenţa existenţei noastre. Oare supravieţuirea stă la baza tuturor lucrurilor?De ce să încerc să supravieţuiesc?De ce să mă zbat zi de zi pentru a exista?Din moment ce m-am născut, fac parte din existenţă, de ce atâta luptă, pentru ce, pentru cine?Ce trebuie să demonstrez de fapt?Că am capacităţi de supravieţuire în jungla numită societate?Că am abilităţi şi aptitudine de convieţuire cu aceste animale sociale?Şi dacă nu le am, ce?Sunt obligată să supravieţuiesc şi să mă lupt pentru a demonstra junglei că, deşi nu sunt încoronată regină, port totuşi însemnele puterii?
Oare ce a avut Eva de împărţit cu şarpele ăla, cum a prostit-o frate în asemenea hal încât acum port haine, trăiesc în poluare, am gropi atât pe trotuare, cât şi pe carosabil, alerg de nebună în toate părţile pentru a face ceva şi, de fapt, nu fac nimic, mă îmbrac la costum de paie şi îmi pun diplomat de tinichea, îmi privesc viaţa zâmbind şi îmi spun că sigur asta e fericirea supremă, în viziunea mea! Dacă pe Eva n-ar fi măcinat-o curiozitatea, ca să nu spun că a mâncat-o în anumite părţi ale corpului ei de amazoană, acum aş fi stat tolănită la soare, dezbrăcată, alături de vreun Adam, fără griji, fără diplome şi diplomaturi, fără interese meschine şi jegoase, în locuri verzi, paradisiace, pe lângă care Bora Bora e jucărie. 
Dar cum încă de la început femeia a fost curioasă, neînfrânându-şi dorinţa psihopată de a purta leopardul pe post de haină şi crocodilul ca pantof, i-a zis nebunului de şarpe că muşcă din măr, doar no fi foc!!! Într-adevăr nu a fost foc, au fost miliarde de ani de aşa numită junglă urbană, miliarde de ani de SUPRAVIEŢUIRE! Mai Evo, tu şi curiozitatea ta ne-aţi aruncat în dobitocie, dispreţ, angoasă, isterie, violenţe, lupte acerbe pentru a fi declarat cel mai bun într-o lume inexistentă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu