De ieri mi-am dat seama că nu am mai scris de multişor, aproape de o lună şi mi-am spus, de ce să scriu doar când sunt îmbufnată sau copleşită de sentimente contradictorii, plus o tonă de probleme de rezolvat şi un alt kilogram de tratate de citit. De ce să scriu doar când plouă afară şi în suflet, de ce să scriu doar când norii se adună şi nu poţi vedea dincolo de aparenţe sau vezi, dar nu înţelegi. Ei bine astăzi scriu fiind soare afară şi undeva în colţişorul meu ascuns, acolo unde trebuie să fie soare mai tot timpul, dar, din păcate, cotidianul îl cam face să apună, sau să nu răsară deloc. Astăzi este atât de mult soare, atât la propriu, cât şi la figurat, încât simţi cum se prăjeşte cordul şi encefalul în acelaşi timp, atât de mult soare încât chiar dacă ai vrea să fii posomorât, pur şi simplu nu îţi va ieşi!!! Ar cam trebui să fie aşa în fiecare zi, nu în atmosferă, căci ce e prea mult strică, dar în viaţa cotodiană, soare în visele noastre şi în cele mai ascunse secrete, soare în ochii celuilalt, fără motiv, sau doar simplu pentru că este. Spuneam că nu sunt de acord cu destinul, cu determinarea, dar astăzi, probabil din cauza soarelui, m-am decis să mă las pe mâna lui, să ia el hotărâri pentru mine, să decidă el dacă să fie dreapta sau stânga, să fie el cel care îşi pune amprenta pe viitorul meu. Nu de alta, dar dacă va ieşi rău măcar să am şi eu pe cine să dau vina, să spun că el, DESTINUL, a greşit ruta, că trebuia să ocolească drumul, nu să meargă drept!!! În felul acesta mă scap de povara responsabilităţii. Şi tocmai pentru că astăzi este soare vreau să fiu iresponsabilă, haotică, lipsită de direcţie şi indecisă, vreau să fiu liberă să aleg sau nu un drum, să fiu liberă să respir aerul pur sau nu în modul în care vreau eu!!!Astăzi sunt eu, doar eu, cu slăbiciuni şi defecte, cu vise sparte dar pe cale de a le recupara, cu dorinţe care mai de care mai deocheate, eu cu tot ceea ce sunt, indiferent dacă îi place cuiva sau nu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu