Ca în fiecare an am ajuns şi aici, aici, la număratul ultimelor ore din această zi din an. Se sfârşeşte cel vechi şi începe cel nou, aşa se spune, deşi în realitate nu şti sigur dacă se încheie ceva vechi şi începe altceva, ai doar certitudinea că ceea ce ai făcut până atunci trebuie să keep going on şi mai ales ai vaga impresie (eronată) că ai mai mult timp pentru că, aţi ghicit, începe un nou an. Acest început nu înseamnă că ai mai mult timp sau cum spunea un bine cunoscut personaj : "În Silistea Gumesti timpul parea ca avea răbdare!"...până a început să nu mai aibă, nici răbdare şi nici timp. Timpul a devenit lipsş de timp (s-a metamorfozat), a devenit ceva de speriat.
Cum ne găseşte pe fiecare sfârşitul- începutul ţine de modul în care ne-am petrecut anul trecut. Pe mine mă găseşte obosită, o oboseală pe care nu o voi elimina o dată cu bătaia pendulei la ora 12 noaptea şi care mă anunţă că a trecut un an. Acea oboseală va trece şi ea cu mine în anul următor şi după cum se preconizează mă va însoţi o bună perioadă de timp pe parcursul lui. Dacă este să ne gândim bine, în noul an vom duce cu noi aceleaş griji, poate mai puţine nevoi sau mai multe, oboseli, stressuri, gânduri, vise, răutăţi sau mici bucurii: într-un cuvânt ne ducem tot pe noi, cu tot ceea ce ne-a caracterizat şi în anul ce a trecut!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu