Majoritatea persoanelor îşi beau cafeaua de dimineaţă cât mai caldă cu putinţă. Eu fac parte din acel grup de persoane (limitat cred) care preferă cafeaua rece, îmi place mai mult gustul ei rece decât cald. O cafea făcută dimineaţa, sorbită pe jumătate, caldă acea jumătate, o lungesc până după amiaza când relaxându-mă îmi iau ceaşca de pe birou şi o pot savura. Ciudat mod de a prefera cafeaua dar răceala îi oferă o aromă desăvârşită, un nu ştiu ce care mă face să cred că dincolo de plăcerea de a bea o cafea există şi alte taine nedescifrate încă.
Încadrându-se în categoria vicii (deşi nu înţeleg de ce) alături de prietena ei ce mai buna, ţigara (la mine nu mai este cazul de vreun an şi cinci luni) devine un mod plăcut de aţi petrece dimineţiile. Nu există o dimineaţă mai frumoasă decât mirosul intens de cafea şi persoana potrivită care să o prepare, aşa cum ştie el că iţi place ţie, nu foarte tare,nici apă chioară, potrivită gusturilor tale şi preferinţelor.
Facând o trecere în revistă a cafelei de dimineaţă şi legând-o de existenţa unui el care să o prepare, aseară uitându-mă la Closer (nu ştiu pentru a câta oară!) nu am sesizat nicio scenă în care el sau ea să pregatească cafeaua de dimineatţă, în care să savureze o părticică din emoţia aceea a trezirii, nu numai lângă persoana pe care o consideri potrivită în acel moment ci şi în beţia aromei cafelei. Probabil aproprierea ar fi fost prea mare între personaje dacă ar fi făcut faţă acestui ritual şi intriga nu s-ar mai fi complicat, deznodământul fiind unul patetic. În lipsa cafelei, fiecare a primit ce a meritat, nu neapărat ce şi-ar fi dorit, căci nu primeşti întotdeauna ce doreşti în viaţă, ci de multe ori ce meriţi şi după cum merităm diferit şi nu merităm tot ceea ce credem noi, s-ar putea ca socoteala de acasă să nu corespundă cu cea din târg.
Anyhow....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu