Indiferent ce aştepţi este cel mai greu să treci peste aceste momente. Chiar dacă nu este tocmai normal să te agiţi la gândul că oricum ştii că se va întâmpla şi că eşti conştient că doar aşteptând liniştit se întâmplă şi este inevitabil, fâtâiala sufletului şi neastâmpărul tot se instalează acolo într-un colţişor al inimii şi nu îţi dă pace să-ţi continui activităţile zilnice. Cel putin aşa mi se întâmplă mie, niciodată nu am fost o persoană răbdătoare, cu atât mai mult când vine vorba de examene, trebuie să ştiu cât mai repede datele, să pot să mă pregătesc sufleteşte, deşi obişnuită cu sesiunile ar trebui să-mi dau seama că oricum se vor ţine, că timpul între ele va fi extraordinar de scurt, că zilele respective mă voi numi "zombilica" şi că se vor termina. Ei bine ştiind toate acestea, datorită faptului că mama natură a avut grijă să mă înzestreze cu nerăbdare, continuu să mă agit, interior, până nu văd scris negru pe alb datele respective. Uneori devine obositor doar gândul, nu mai spun de aşteptare, care devine agasantă şi stânjenitoare.
Probabil asa suntem construiţi unii, eu m-am găsit de atâtea ori la coada sufletului aşteptând diferite lucruri încat în momentul în care le-am primit nu am mai ştiut ce să fac cu ele (şi aici mă refer la feelings), le-am irosit sau am investit prea mult timp şi inevitabil am ajuns din nou la coadă aşteptând nici eu nu ştiu ce să apară, să se ivească, să răsară din grădina altora. În cele din urmă este inevitabil să nu aştepţi dar uneori ce e prea mult nu este sănătos, o dată si o dată va trebui să pui capăt aşteptării, fie că vrei, fie că nu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu