Daca numai luna ar cunoaşte părţi întunecate omenirea ar fi fericită. Pentru că într-o postare veche am spus ceva de genul omul-animal şi animalul-om astăzi vreau să dezvolt această metaforă a existenţei umane legând-o de dark side of the moon. Cine este omul-animal? Acel personaj care încă nu a învăţat că până şi lupul a fost domesticit în câine, că şerpii există şi pe lângă casele noastre şi nu sunt toţi veninoşi, că maimuţa este izbitor de asemnătoare în unele reflexe cu oamenii încât nu încetezi să te întrebi dacă Adam şi Eva nu au fost maimuţe, într-un final evoluând. La această descriere se adaugă instinctul de turmă şi violenţa ieşită din comun, puterea absurdă de a demonstra că el este capul peşterii (a se citi familiei), care taie, spânzură şi pune la respect sclavii (membrii casei) şi voinţa lui e supremă. Puţine cuvinte pentru a descrie acest comportament deviant care din păcate există şi în oamenii în care nu ar trebui să existe.
Animalul-om poate fi numit un câine care nu te abandonează în mijlocul pădurii, un papagal care învaţă să vorbească şi îl auzi urându-ţi bună dimineaţa, o pisică gudurată în braţele tale, orice animal care în pofida naturii lui mai mult sau mai puţin feroce este capabil de dovezi incontestabil de umane. Diferenţa dintre omul-animal şi animalul-om este aceea că pe primul nu îl vei îmblânzi niciodată, pe când al doilea te-a câştigat prin blândeţe.
Întotdeauna m-am întrebat de ce există în mine mai mult bine, decât rău, de ce partea luminoasa a mea este abundentă şi partea întunecată (deşi există căci suntem damnaţi să o purtăm cu noi) îşi face simţită prezenţa în momentul în care mă simt încolţită, ca un instinct de autoapărare, în restul timpului fiind latentă. Ce mă deosebeşte pe mine de cel care trăieşte în obscuritate? Am primit o educaţie mai bună? Nu este necesar, există oameni mult mai educaţi şi talentaţi decât mine în care primează urâtul, hidosul, ura, inadaptabilitatea, cum la fel există oameni care nu au parte de educaţie şi sunt de o bunătate şi luminozitate de invidiat. Cred că singurul răspuns este natura umană, care, în pofida educaţiei sau needucaţiei nu se poate schimba, te naşti criminal sau preot, prostituată sau maicuţă, imbecil sau geniu şi oricât ai încerca să demonstrezi că ceea ce eşti nu înseamnă că te si defineşte, la un moment dat adevărata faţă a omului-animal va ieşi la iveală.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu