marți, 24 mai 2011

Memories

Am stat un moment pe gânduri, picând în transă şi mi-am adus aminte cât de mult îmi plăcea să ascult muzică italiană, mai ales pe Albano şi Romina Power. Pentru că timpul are sau nu răbdare cu mine în fiecare dimineaţă îmi mai vine în minte o melodie care ar trebui să răspundă întrebărilor mele şi care ar trebui să mă facă să mă simt mult mai bine, să uit de coşmarul pe care l-am avut, să încep o nouă zi cu fruntea sus şi cu armele potrivite pentru atac, să lupt din nou pentru părticica aceea care de fapt ar trebui să fie de drept a mea. Ce prostii vorbesc şi eu, nimic nu e de drept al nostru, ideea aceea că ne naştem egali, că suntem liberi şi avem drept la viaţă, sănătate, securitate, proprietate sunt doar nişte simboluri ale unui curent numit democraţie. Din păcate nu avem dreptul la nimic, acest drept de a avea trebuie să ni-l câştigăm muncind pe brânci, ce proprietate să ai că nu ţi-o dă nimeni, trebuie să te speteşti pentru ea, ce libertate să ai dacă nu o vrei, nu o simţi, nu te naşti cu ea în străfundurile fiinţei tale, securitatea, ar trebui să deschizi bine ochii la cine te înconjoară şi sănătatea e relativă, aşa cum este omul, relativ, fie o ai, fie nu. Deci pentru a avea trebuie să dai tot ceea ce ai, pentru a câştiga trebuie să sacrifici, pentru a exista trebuie să începi să fii, să fii o parte din ceea ce ai vrea să devii. Nimeni nu dă nimănui nimic pe gratis, nimeni nu oferă nimic fără a i se oferi ceva în schimb, se numeşte troc care a evoluat în comerţ şi are diferite forme. Din moment ce nimeni nu are grijă ca noi să avem ce ne împiedică pe noi să depunem eforturi pentru a avea. Cineva m-a întrebat dacă vreau să fiu fericită şi am răspuns că da, spunându-mi că secretul e la mine, fericirea constă în simplul fapt de a nu cere nimic nimănui, în faptul de a lupta pentru ceea ce vrei tu fără a fi ajutat, de a da din coate şi de ieşi la suprafaţă câştigător, atunci vei fi cu adevărat fericit. Aplicam ceea ce mi-a spus de mult timp, din punct de vedere profesional, aşa este, tu trebuie să fii sigur pe puterile tale şi să demonstrezi ceea ce ştii. Cât despre ceea ce se numeşte inimă povestea este cu totul alta, mult mai cuprinzătoare şi compactă, cu multe semne de întrebare, cu multe idei de libertate în contrast cu ceea ce partenerul vrea, cu multe probleme de genul eu şi el sau noi doi, cu mult prea multe necunoscute. Dar pentru că nu pot să-mi stăpânesc inima care tot timpul se trezeşte că mai vrea ceva mă gandesc la Albano şi Romina care spun "Tu soltanto tu, mi hai fatto innamorarare, facendomi sognare un po di piu", căci dragostea se consumă şi ne consumă, în acelaşi timp, pe toţi.Cel puţin pe mine mă arde, provocându-i sufletului combustii. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu