RIP!

Să vorbim despre moarte! Nu, mai bine să vorbim despre cei care aduc moartea şi nu mă refer la Doamna cu Coasa sau la Îngerul Morţii care vine şi te ia de mână şi îţi explică faptul ca DINCOLO e mult mai bine (oare?ştie el atât de sigur?), că trebui să vezi lumina şi să treci, să laşi totul în urmă, fără regrete, fără întrebări,  fără decizii, doar să treci. Probabil este situaţia ideală, atunci când te găseşti în patul din camera ta, bătrân şi ros, cu pielea zbârcită, cu copiii şi nepoţii lângă tine, cu gândul că ai făcut tot ce trebuia, ai mai sta, de altfel, dar nu se poate. Atunci da, atunci pleci cât de cât împăcat. Dar când vine mult prea devreme, când copilul tău nu merge la şcoală, când mai ai atât de multe să-i spui despre lumea asta rea şi frivolă, când nu i-ai deschis ochii bine pentru a putea trăi în junglă?Atunci ce faci?Te gândeşti, probabil, dacă mai ai timp în fracţiunile acelea, când cică toată viaţa îţi brăzdează creierul şi amintirile şi zâmbetele celor dragi reapar dintr-un colţ uitat de mult, probabil că te gândeşti că atunci când copilul tău va fi întrebat: "Dar mămica ta unde este?", cel mai sigur va răspunde: "E în Cer! A venit un nene şi a înjunghiat-o în abdomen şi eu m-am dus la ea să o întreb dacă o doare şi am zgâlţâit-o şi am ţipat şi aveam sânge pe mâini, în cap şi am fugit afară şi m-au găsit nişte vecini, şi-atât mai ştiu!" 

Cum să pleci liniştit?Cum să-ţi fie mai bine DINCOLO?Căci aici nu ai terminat încă ce aveai de făcut! 

Paradoxal, până ieri nu mă deranjau morţile altora şi am auzit de atâtea, căci sunt pline canalele de ştiri. Nu mă deranjau pentru simplul motiv că nu îi cunoşteam, pentru mine erau unii şi alţii care din gelozie, exces de zel, alcool au ajuns să se omoare. Ieri s-a schimbat definiţia interesului căci cunoşteam persoana. Atunci când cunoşti nu poţi să rămâi indiferent. Oricum moartea nu ne anunţă, nu ne trimite scrisori, nu ne lasă să ne acomodăm, moartea vine şi de cele mai multe ori are chip de OM!!!

REST IN PEACE!