Imaginaţi-vă că sunteţi aproape de un sfârşit de drum şi pe cale de a începe un altul, ca atunci când eram mici şi alergam pe o potecă vizualizând capătul, ştiind că dincolo de acel final se află un alt început. Dar, în acelaşi timp, drumul nu este neted, nici vorbă, e plin de hârtoape, gropi, praf, nici măcar nu e pavat cu ciment, asta ca să te împiedici din ce în ce mai des. Pe un astfel de drum ne regăsim adesea, mulţi sau puţini sau toţi, dar măcar o dată în această viaţă ni se pare infinit de lung acel şerpuitor care nu face altceva decât să-ţi mai arunce câte un bolovan în faţă, câte o piatră în spate şi să-ţi aducă un munte pe care neapărat trebuie să urci. Am spus cumva că drumul e drept? Nici drept nu e, după ce că urcă şi coboară într-un mod aleatoriu, mai ai de cărat şi povara, fie în spate, fie în faţă. Ştiu sună a Sisif, dar în fapt şi cred că şi în drept, toţi suntem Sisif, toţi cărăm la infinit ceva ce seamănă mai mult sau mai puţin a bolovan. Fiecare are un astfel de drum şi o astfel de cruce, dar atunci când te apropri de cel de-al doilea, de partea lină din acesta, atunci simţi inima cum îţi tresaltă, emoţiile te năpădesc şi în cele din urmă eziţi să-l alegi pe cel lin. De ce? Din teamă, frică. Măcar pe primul îl cunoşti, şti la ce să te aştepţi, şti cu ce ai de a face, accepţi loviturile şi le primeşti cu îndârjire, nu crâcneşti pentru că eşti conştient că ele trebuie să vină. Pe al doilea, chiar dacă ţi se spune că e neted, nu crezi, nu crezi că se poate întâmpla aşa ceva, nu crezi că tu meriţi să fii acolo. Din cauza că nu credem că merităm fericire, iubire, nevoie, suflet, atunci când ne prind de nas şi ne urlă în urechi că sunt acolo pentru noi, evităm orice contact cu ele. Ne este frică să pierdem, să iubim cu patimă, să trăim pentru astăzi, să plănuim pentru mâine. Ştim că nimic nu este etern, nici moartea nu este veşnică până la urmă. Aşa că alegem drumul pietros şi plin de gropi crezându-ne prea mici şi nesemnificativi şi fără drept de a păşi pe celălalt. Astăzi mi-am promis să aleg drumul lin, mi-am promis că voi fi fericită cu ceea ce am şi mai ales cu ceea ce va veni, le voi primi pe toate cu braţele deschise, căci cu siguranţă la un moment dat mă voi întoarce şi la bolovan, dar astăzi şi mâine şi în fiecare zi în care fericirea îmi bate la uşa,eu îi deschid!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu