Beauty is in the eye of the beholder! Când ochii în care trebuie să se oglindească frumuseţea sunt bolnavi, aceasta se transformă în antonimul ei şi de această dată nu se numeşte urâţenie, cum mulţi ar tinde să creadă, ci se numeşte anorexie sau bulimie! O dată cu secolul vitezei şi al tehnologiei apariţia unor noi boli au tras un semnal de alarmă, mai ales în rândul femeilor. Deşi sunt şi bărbaţi care suferă de cele două tăişuri ale briciului, proporţia de 5% este infimă în comparaţie cu adolescentele şi femeile peste 25 de ani care se îmbolnăvesc de anorexie sau bulimie.
Nu vreau să abordez problema ştiinţific sau procentual, axându-mă pe o sumedenie de cifre nesemnificative sau studii ştiinţifice ale diverselor reviste de sănătate, nu interesează nici definiţia celor două boli sau simptomatologia, care se regăseşte la o simplă căutare pe google. Vreau să vorbesc despre imaginea distorsionată a oglinzii propriului suflet şi despre sarea care se presară încet, încet pe rană cu ajutorul audio-vizualului prezentând fascinanta lume a top modelingului plus fobia vedetismului.
De obicei cine ajunge în marele impas numit anorexie sau bulimie a suferit un şoc emoţional. Până la urmă nu contează că ai 15 sau 25 sau 30 sau 40 ani, nu contează ce studii ai urmat sau urmezi şi nici ce idealuri ai, contează că la un anumit punct din viaţa ta, ai suferit o cădere a stimei de sine datorată unui şoc emoţional. Fie că provine de la colega de bancă în momentul în care îţi atrage atenţia că eşti plinuţă, fie că provine dintr-o traumă familiară sau este datorat stressului, acesta declanşează la nivelul subconştinetului şi apoi în conştient ideea că eşti grasă, mult prea grasă, mult prea rotundă, sau , din contră, ideea că dacă nu mănânci pentru a te destressa nu vei reuşi nicodată să treci peste o pasă proastă din ziua respectivă.
De aici şi până la înfometare sau ghiftuire peste măsură mai este un sigur pas. Nesiguranţa unei femei este dată în primul rând de aspectul fizic şi la vârstele critice, când faci trecerea de la ursuleţ la bărbaţi, aspectul fizic contează în proporţie de 90%. Nu se înţelege faptul că organismul trece printr-o serie de schimbări, mai ales la pubertate şi că nu este regulă să rămâi plinuţ sau să devii obez. Frica de a fi marginalizat, adăugată la sentimentul de neputinţă trasează graniţele dintre o viaţă sănătoasă şi anorexie sau bulimie.Femeia a început să fei privită, din păcate, ca un simplu bun de consum, ca un spaţiu publicitar de care te foloseşti, pentru că ,să recunoaştem este frumoasă, are un corp de invidiat, este feminină, gingaşă şi reprezintă un yin, un ideal. Dar, toate caracteristicile ei au fost distorsionate şi s-a ajuns la a transforma femeia într-un comerţ şi turism cu ridicata, neţinând cont că "frumuseţea este în ochii celui care priveşte şi mai ales în ochii tăi!"
Mai este un factor de luat în seamă: promovarea femeii piele şi os! Manechinele sunt piele şi os pentru că fac un job pentru care sunt plătite, merg în fiecare zi aproape la fel ca oricare muritor de rând la job şi trebuie să respecte fişa postului. A te compara sau a încerca să devii ca ele, când natura nu te-a înzestrat cu cele necesare se numeşte corvoadă. De obicei se mediatizează femeia băţ, femeia slabă până la malnutriţie, de parcă nu ar exista în Africa deja malnutriţia, femeia cât mai slim posibilă. Partea de cum a ajuns ea numai piele şi os nu o arată nimeni. Zilele de înfometare, de băut lichide, mai rău decât un bolnav, zilele de neputinţă fizică, astea nu le mediatizează nimeni, pentru simplul fapt că bolile acestea nu reprezintă importanţă într-o lume glamour, nu contează modul în care ai ajuns aşa, contează că ai reuşit.
Lucrul cel mai important pentru a nu ajunge să te lupţi cu o astfel de boală este să înveţi să te iubeşti pe tine pentru ceea ce eşti şi pentru ceea ce reprezinţi, să-ţi iubeşti pielea chiar dacă îmbătrâneşte (e normal, toţi îmbătrânim, nimeni nu este scutit), să-ţi iubeşti corpul, chiar dacă nu este perfect, atâta timp cît este îngrijit, nu contează că există nişte celulită pe coapsă sau un colăcel în jurul taliei, să-ţi iubeşti sănătatea, puterea de muncă şi energia pe care ţi-o dă hrana. Nimeni nu spune să trăieşti pentru a mânca, dimpotrivă, mănânci pentru a trăi, nimeni nu spune să nu mergi la sală sau să nu faci jogging, spunem doar să nu te înfometezi sau să te ghiftuieşti pentru simplul motiv că te simţi mai prejos decât ceilalţi.Nimănui nu îi este permis să te arate cu degetul pentru că nu arăţi ca un manechin şi nici să te arate cu degetul pentru că suferi de o boală asociată cu obezitatea. Răutatea cu care se perseverează în a sublinia defectele devine din ce în ce mai apăsătoare şi oricând poţi să treci dincolo de baricade alegând să te înfometezi sau să te îndopi. Din păcate nu răneşti doar pe cei de lângă tine, ci îţi răneşti corpul, atât în interior, cât şi în exterior.
Ar trebui să profităm de faptul că a venit primăvara şi să ne plimbăm prin parcuri, pe jos, cu rolele, cu bicicleta, să facem yoga sau pilates, aerobic sau fitness, să citim o carte bună şi nu în ultimul rând, să ne iubim, pentru că suntem frumoase!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu