Pentru ca zilele de primăvară să fie perfecte (adică îţi îngheaţă curul la vreo minus opt grade celsius) la câteva străzi distanţă se sparge o conductă şi nu oricare ci aceea de apă rece. Observ cum la ora 13 (că tot e cifră cu ghinion aşa spun babele nebune şi tanti ghicitoarele de pe la colţ), centrala mea începe să facă pe nebuna şi din toiul încălzirii se opreşte şi cugetă. Mă opresc din mestecatul unui cartof prăjit, ridic ochiul de după sprânceană şi privesc nedumerită la ea şi gândindu-mă ca nu cumva să se întâmple tragi-comedia să se strice că am belit (ce vrea fiecare) ceva ce eu nu am dar aş beli-o cu plăcere pe a altuia. Mă îndrept vertiginos spre robinet şi văd că nu curge niciun strop, mă simţeam ca în deşert aşteptând să pice ultima picătură pentru a-mi potoli setea. Dau un tur de forţă cu ochii prin casă, observ o sticlă de apă plată şi mă liniştesc, pentru următoarele ore nu am cum să mor de sete. Problema este că dacă ioc apă rece, ioc şi caldă şi partea cu ioc caldă e dramatică, având in vedere că am alergie la încălzit apă pentru a te spăla precum strămoşul şi normal nu ai ce să încălzeşti, probabil vreo cinci litri de plată. Privind la vasele slinioase m-am bucurat că nu trebuie să le spăl, am scăpat de o corvoadă, le-am strâns într-un buchet de zile mari, le-am trântit gingaş în chiuvetă şi mi-am îndepărtat gândurile de la mica problemă. Trece o oră şi primesc un SMS prin care sunt întrebată dacă eu am apă rece. SMS-ul provenea de la o persoană de la vreo două scări distanţă de mine. Hmmm, e groasă, dacă nici aştia nu au sigur a sărit în aer vreo conductă veche de când câinele şi căţelul. Aştept, mă învârt, pierd vremea pe net, mă învârt iarăşi, probez robinetele, nimic. Au trecut exact cinci ore jumătate şi într-un final al speranţei mele probez robinetul pentru a curge o apă de culoarea vomei, fără presiune şi cu un adevărat miros. Dar măcar a venit şi nu mă văd nevoită mâine dimineaţă să folosesc apa plată. După ce că am o stare de lasă-mă să te las, aşa cum mă apucă pe mine şi nu pot să ies din ea decât dacă mă enervez eu pe mine şi mă iau la palme spunându-mi că putorile nu ajung nicăieri, că sunt o adevărată ingrată căci viaţa mi-a oferit mai multe posibilităţi decât altora şi ei au reuşit în pofida greutăţilor iar eu stau să-mi plâng de milă din te miri ce fantasmagorie, că sunt o ineptă şi o mare leneşă, asemănându-mă cu vacile (doar că ele produc, eu nici măcar nu mai produc de o perioadă considerabilă de timp), dar trăiesc ca un parazit (metode noi de automotivare), se ia apa ca să-mi poată sta pe creier şi să mă împiedice să termin o dată şi o dată criminalul ăla de prejudiciu.
P.S.: Chiar dacă nu prezintă natura umană, postarea prezintă natura autohtonă de a lăsa fără ingredientele esenţiale populaţia. În curând vom rămîne fără benzină că încep aştia să facă import cu ea, caci deh, dincolo e mai scumpă şi au bani de ea!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu