Fragmente!

Mi-am lăsat ochiul de gheaţă în palma ta. L-ai privit şi l-ai aruncat. De atunci îmi caut vederea pe covorul prăfuit de visele mele moarte. 

Tu eşti şi TREBUIE şi A FI dar vreau să devii ESTE!  

Îi priveam perfecţiunea trupului şi am pornit spre el cu ghearele-mi de plumb şi am început să-l zgâriu şi să zbier că nu are inimă. Sfrideleam în corpu-i de humă, dar el nu se mişca, nu zâmbea. Am scormonit în carnea-i caldă şi i-am găsit inima pe care cu greu am putut-o desprinde. Era atât de rece.!Am aşezat-o în ungherul pieptului şi m-am gândit: doar de atât e capabil OMUL să iubească!

Într-o dimineaţă ţi-am auzit paşii pe coridor. Am tresărit crezînd că mă cauţi pe mine. Ai trecut de uşa mea şi ai lăsat pe prag cafeaua. Mi-ai pus frişcă în ea ca să mă îndulcească. Când uşor am deschis uşa, vaporii ei m-au orbit. Am putut să te observ doar prin ceaţă, depărtându-te încet. 

Mirosul de vişin mi-aduce aminte de beţie. 

Beţia, 

Alcoolul, te alină, când priveşti cu seninătate apartamentul, gol pe dinăuntru. 

Somniferele, semănînd cu o cetate, aleargă spre psihicul tău, 

care, de prea multă oboseală,

priveşte nedumerit către fotografia vieţii.

Greutatea îl apasă făcând inima

să picure lacrimi.

Warning! Fragmentele de mai sus au fost publicate în urmă cu zece ani. Orice tentativă de furt, se pedepseşte conform Legii Nr. 8 din 1996 privind drepturile de autor şi drepturile conexe. Avertismentul este valabil pentru întreg conţinutul blogului.