Astăzi nu există temă, nu una concretă cel puţin. Având în vedere că nu am inspiraţie şi că aştept să vină primăvara aia odată şi odată pentru a-mi relua jogging-ul, pierd timpul puţin pe care îl am, pe blogguri şi pe maleficul Facebook. Intru pe blog să văd cine a mai făcut ochi, dau un click în dreapta şi ca să vezi, avem postări noi. Bun, îmi spun, să vedem. Dau de un sondaj, mă pufneşte râsul când citesc ce a scris, răspund că nu e din ăla politic gen: cine credeţi că va deţine majoritate parlamentară la viitoarele alegeri? Honestly, I don't give a fuck!!!,îmi spun părerea şi am o revelaţie. Cele mai bune decizii le-am luat cugetând pe tron, pe acel tron unde nici regele nu poate fi deranjat, chipurile! Şi nu pentru că mi-am stors mintea pentru a ajunge la un numitor comun între realitate şi idealism, pur şi simplu pentru că îmi era prea somn la şase sau şapte dimineaţa când mă pregăteam să mă duc la scârbici şi în letargia mea şi în instinctul biologic găseam rezolvarea, e drept, uneori de rahat, dar mergea în lipsă de alte resurse. Probabil în momentele în care ne destresăm burţile şi alte părţi ale corpului creierul nu filtrează informaţia în totalitate şi ajungi la nişte concluzii cel puţin corecte pe termen scurt, pe termen lung rămîne de văzut.
Acum vom face ca la Oscaruri: mulţumesc pentru momentul de inspiraţie (blogul e în dreapta şi cam arde gazul omul, dar nu degeaba, de cele mai multe ori scânteiază), nu este plagiat, este doar o constatare, deşi ideea îţi aparţine în totalitate, eu am dezvoltat-o din alte perspective, dar trebuie să dăm Cezarului ce e al Cezarului (în acest caz Donului) şi pentru că a comenta în căsuţa ta virtuală era mai greu, având nevoie de mult mai mult spaţiu, mi-a ieşit şi mie o postare şi ţie un PR.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu