Aseară neavând ce face m-am uitat la un film destul de vechi dar cu conotaţii fireşti în societatea în care trăim. Cred că toată lumea îşi aminteşte de The Bachelor, o da, acel burlac care se credea un Mustang (mă refer la patruped şi nu la maşina care poartă acelaşi lume), liber să pască iarbă de toate mărimile şi de toate culorile. La bărbaţi problema căsătoriei este una genetică, se nasc cu gena fugitului de jug, se nasc să exploreze noi ţinuturi şi mai ales se nasc, în viziunea lor, liberi. Dar la femei?De ce nu s-ar întâmpla acelaşi lucru? Nu numai bărbaţilor li se întâmplă să dorească să fie liberi, să se focuseze pe carieră şi pe succes, să muncească cât mai mult şi cu cât mai mult cu putinţă, să treacă de la o relaţie la alta şi chiar dacă se întâmplă să fie într-o relaţie de lungă durată să nu o oficializeze. Dacă femeia are asemenea gânduri de rebeliune societatea o condamnă. Mai auzi de la unii sau de la alţii că uite are 30 sau peste 30 de ani şi este nemăritată. Păi cine o mai ia?Când mai are timp să perpetueze specia, eventual cu vreo doi-trei copii? Nu contează că stă de dimineaţa până seara la job, că are maşina şi apartamentul ei, că poate să-şi permită două vacanţe pe an şi nu la Cucuieţii din Deal, că are o relaţie cât de cât stabilă şi dacă nu are timp de el, nu se supără căci şi el este la fel. De ce trebuie să ne înhămăm la ceva ce nu ne place. Nu este necesar ca femeia să-şi dorească să încheie un pact scris în faţa stării civile ca după patru ani de convieţuire rezulatul să fie sala de judecată (sau mai nou vreun notariat, asta dacă nu au uitat să fie civilizaţi). Nu este necesar să-ţi doreşti să întemeiezi o familie pentru că societatea te blamează sau te huiduie căci ai trecut de vârsta la care eşti capabilă să te măriţi şi aptă din punct de vedere legal, dar nu ai făcut-o. Dar dacă nu eşti aptă din punct de vedere emoţional?Dacă nu poţi să spui un da cu convingere, dacă nu poţi să fii sigură că el este the one and only (lucru cam greu de găsit şi one şi only)?Finalul filmului este acelaşi: nunta, una neobişnuită, nu contează, dar finalul este acelaşi, s-au căsătorit şi după cum spun poveştile au trăit fericiţi până la adânci batrâneţe. Yeah, sure!Bineînţeles că nu ştii cum au trăit căci nu ţi se prezintă şi partea de după, a regretelor şi a scosului ochiului, a alegerilor greşite, a adulterului şi în cele din urmă a despărţirii. Din moment ce poţi face toate aceste lucruri într-o relaţie neoficială, de ce să te oboseşti să o legalizezi?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu