luni, 14 martie 2011

Socoteala de acasă-versiunea scurtă a legilor lui Murphy

Dacă analizezi îndeajuns cursul activităţilor umane şi a scurgerii secundelor se observă o tentă a nerespectării socotelii de acasă, sau cum se spune în dulcele grai românesc, socoteala de acasă nu corespunde cu cea din târg. Mă refer la aproape tot ce plănuieşti pe lungă durată, sau on the long run, nu la deciziile luate pe termen scurt şi care ţin loc de scânteie sau de un simplu click pe care îl poţi avea  pe moment. Tipul ăsta Murphy a avut un simţ al umorului teribil de dezvoltat şi folosindu-se de anumite evenimente din viaţa oamenilor, mai toate necorespunzătoare unei ordini normale sau fireşti a lucrurilor a decretat în stilul specific că "orice lucru bun faci reacţia va fi nu aşa de bună". Este firesc pentru că efectul de bumerang se produce cel mai des în sens invers, adică dacă faci bine s-ar putea ca la întoarcerea bumerangului să primeşti rău. Poate şi viceversa e valabilă, să faci rău şi să primeşti bine, dar de obicei persoanele care fac mai multe lucruri neortodoxe nu au aşteptări de a primi binele deoarece nu cred în această noţiune. 
Socoteala de acasă nu se potriveşte cu aceea din târg pentru simplul motiv că oamenii sunt nesătui şi nu deţin capacitatea măsurii, nu mai ştiu să spună stop, doar atât, nu mai am nevoie de nimic în plus, îmi ajunge ceea ce am şi mă simt împlinit. Când vârtejul achizitionărilor te prinde, indiferent pentru ce ai plecat, te întorci cu surplus din ceea ce ai fi avut sau nu nevoie, ca o lege nescrisă, ca un făcut cumperi mai mult, că cine ştie poate este necesar. Deşi există acea listă, deşi te juri că de data asta nu mai interprinzi nicio acţiune după care să-ţi pară rău, te întorci de la târg sau piaţă sau supermarket în zilele noastre cu dublul a ceea ce ţi-ai propus. O fi bine, o fi rău?Exagerarea şi neputinţa de a spune stop ne aduce în pragul depăşirii limitelor consumului, de aceea piaţa absoarbe din ce în ce mai mulţi clienţi şi societăţile (toate, absolut toate, fără excepţie) se ghidează după dictonul consumului şi nu al rezervelor, care chiar dacă există se vor termina pe parcurs dacă nu se înmulţesc, lucru logic şi matematic.  
Chiar dacă în momentul în care pleci din casă la shopping îţi propui să cumperi numai anumite articole, de cele mai multe ori se întâmplă să nu cumperi ce ţi-ai propus, ci altceva, sau şi mai rău să cumperi lucrurile respective în cantităţi de care nu ai nevoie. Este o boală a capitalismului, a comerţui extins şi al publicităţii, acest mod de manipulare productivă a gusturilor consumatorilor. De aceea niciodată ce îţi propui în materie de achiziţii nu se va întâmpla şi nu că Murphy s-a jucat cu conceptele, ci pentru că consumul a devenit exacerbat. Natura umană este din ce în ce mai cheltuitoare şi din păcate cheltuieşte pe inutilităţi, în loc să investească în ceva ce în zece, douăzeci de ani ar deveni vital. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu