Singurătate!

Suprema laşitate a sufletului, această singurătate la care suntem condamnaţi din momentul naşterii şi până când facem ultimul pas în neant. Singurătatea te învăluie indiferent că vrei sau nu, indiferent că ai de îndeplinit alte activităţi şi este atât de parşivă încât în momentul în care te-a prins în mreje nu îţi mai dă drumul. Pentru a lupta împotriva ei mulţi aleg internetul, modalitatea cea mai uşoară de a ţine legătura cu prietenii, cunoscuţii, foştii şi actualii colegi. Alţii socializează pe la terase, prin cluburi, prin diferite teatre sau chiar la operă, femeile de obicei la shopping, care a devenit nu numai o modalitate de a socializa cu suratele dar şi un mod de a-ţi pansa rănile. Cel puţin eu una nu mă pot abţine să nu cumpăr ceva şi dacă mai am şi cardul cu mine s-a terminat povestea, până nu îmi achiziţionez ceva nu mă las, indiferent că voi purta sau nu acel lucru, indiferent că ştiu că nu îl voi purta, nu contează. Ei bine, este şi asta o boală!

Din diferitele activităţi pe care le realizează omul pentru a-şi alunga singurătatea (nu mă refer la a merge la job pentru că o faci din nevoie, necesitate, nu pentru a-ţi alunga singurătatea) şi care reprezintă o gamă largă de la prieteni până la hobby-uri, de la călătorii peste hotare, până la dat o roată în jurul blocului, absolut toate uneori au acelaşi rezultat: alungarea singurătăţii pentru scurt timp, pentru o fracţiune de secundă sau moment, până când te întorci între cei patru pereţi ai tăi şi priveşti afară, cu capul lăsat pe sticla geamului tău, gândindu-te că până şi câinele acela negru este mai puţin singur decât tine, fiind înconjurat de alţii.Pentru a scutura singurătatea din desişul sufletului tău şi din locul în care şi-a făcut palat trebuie să găseşti puterea de a limita  graniţele, de a şti să trasezi linia până la care îţi permiţi ca ea să te cuprindă. Uneori te simţi bine singur, mai ales când vrei să te reîncarci, dar nu trebuie să devină obişnuinţă pentru că vei aluneca uşor în panta tristeţii şi mai grav în cea a depresiei. Apoi, planurile tale se vor duce de râpă pentru că nu vei mai găsi posibilitatea de a te motiva, de a vedea o parte plină a paharului, indiferent cât de gol este. Ne naştem singuri şi murim singuri, fiind experienţe unice, nu cred că avem nevoie să ne condamnăm la singurătate şi pe parcursul vieţii, ne ajung cele două hopuri ale trecerii existenţiale.