Pentru că sunt o sangvinică incurabilă, căreia îi place să descopere şi mai ales să testeze lucruri noi, de câte ori mă plictisesc de obicei fac câte o prostie sau chiar mai multe. De exemplu, astăzi era să-mi stric blogul.Îmi place să-i schimb design-ul de câte ori mi se pare că a devenit plictisitor, dar pentru că mă am atât de bine la ceea ce se numeşte html şi pentru că nu-mi păstrez în arhivă celelalte formate, când am încercat un design nou mai că am murit de inimă. Nu înţelegeai nimic, nu se vedea nimic, ce era mai important era acoperit de culori intense, noroc că se vedea scrisul. Caut de nebună posibilitatea să mă întorc la vechiul design. Nimic, tot acela îmi rămăsese. Încerc altul, mai rău arăta!Până la urmă mă ajută memoria, asta care nu mă părăsşte aproape niciodată şi îmi aduc aminte de unde mi-am procurat actuala faţă a blogului pentru ca după cercetări şi răbdări să o găsesc şi mai să-mi vină să-mi lipesc buzele de monitor şi să-i fiu recunoscătoare ca un câine care îşi primeşte osul.
Pentru că aseară am fost la stomatolog astăzi nu sunt tocmai în culmea fericirii şi plictiseala mea, dar mai ales oboseala vine tocmai din emoţiile aşteptării momentului sadic de a sta pe scaun pentru ca să-ţi faci un bine de lungă durată sau cel puţin aşa te aştepţi să fie. De aici şi până la a distruge micul meu colţ virtual, desigur fără intenţie, poate doar din culpă,căci nu am urmărit rezultatul distrugerii feţei blogului meu, nu a fost decât un pas.Uneori fac lucuri haotice, fără să gândesc prea mult, de parcă un impuls al distrugerii zace în mine şi eu nu pot să împiedic apariţia acestuia. Când oboseala îmi dă târcoale, nu cea fizica, ci aceea psihică, îmi pierd din capacităţiile cognitive şi mă trezesc că fac lucruri sau spun lucruri pe care mai târziu le regret căci nu ar fi fost momentul să le scot în evidenţă. Este o modalitate autodistructivă pentru persoana mea, mai ales atunci când plictiseala se aşterne peste gândurile mele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu