De ce iubesc România?

Înainte aş fi spus că este o întrebare capcană, cu multe ascunzişuri, cu multe idei interpretative, cu multe faţete ascunse, însă acum gândindu-mă mai bine este o întrebare perfect normală, transpusă în termeni mai simpli sunând cam aşa: de ce îţi iubeşti ţara, patria, pământul, casa, familia, copiii, nepoţii, aerul pe care îl respiri şi îl împarţi cu cei care vorbesc aceeaşi limbă?

Prima dată când mi-am dat seama că iubesc pământul în care m-am născut a fost când m-am întors. Abia atunci, când vii acasă, când gara şi peronul obosit de vuietul trenurilor, te primesc ca pe fiul rătăcitor, abia atunci când tălpile tale ating pavajul şi când nările tale respiră aerul pur, abia atunci îţi dai seama că eşti ACASĂ! Iar acasă unde poate fi în afară de locul în care te-ai născut,în afară de spaţiul în care ai devenit ceea ce eşti, ceea ce sperai să fii, ceea ce poate că ai reuşit în parte, sau poate încă mai lucrezi la ceea ce ai visat?

Pentru mine acasă şi implicit România înseamnă mai  mult decât o simplă ţară, mai mult sau mai puţin şchioapă, oarbă sau pur şi simplu neglijentă. Înseamnă sângele familiei mele, acelaşi ADN care mi se scurge prin vene în fiecare zi, înseamnă arborele genealogic, înseamnă rude mai bune sau mai rele, dar până la urmă le accepţi căci sunt familia ta, înseamnă posibilitatea de a mă exprima în limba în care am spus primele mele cuvinte. 

Nu aş putea să-mi imaginez Crăciunul în alte părţi, pur şi simplu mi s-ar părea sinistru. Nu aş putea să-mi imaginez zăpada altora, mirosul bradului combinat cu coaja portocalelor, cozonacii şi vinul fiert cu scorţişoară pe alte meleaguri. Orice altă sărbătoare este suportabilă prin alte părţi, dar încărcătura Craciunului este unică, traversând sufletul fiecăruia şi lăsând în loc lumină şi linişte.

Totuşi de ce iubesc România? Pentru că sunt o visătoare care încă crede că poate fi şi mai bine, pentru că speranţa mea nu s-a risipit ca vântul după o noapte ploioasă, pentru că pot să mă bucur de o piesă de teatru în limba mea, pentru că pot să fiu liberă şi aici şi acolo, oriunde, pentru că am şansa să fiu eu.