Cel mai bun mărţişor...

...sunt veştile bune. Cel mai bun mărţişor este sănătatea, faptul că pot să merg,că pot să sper, că pot să iubesc. Apoi urmează simbolismul. După simbolism urmează zilele călduţe de primăvară care îţi mângâie faţa suav şi te sărută pe obraji încet, aducându-ţi aminte de copilărie când sărutările erau furate de pe vârful buzelor, când fiorii nu te treceau atât de des, când totul era pur şi lipsit de griji şi îţi doreai din răsputeri să te faci mare!Vă mai amintiţi când doreaţi să vă faceţi mari?Când speraţi din toţi porii voştri că într-o bună zi se va întâmpla minunea şi veţi fi mari, căci în lumea celor mari nimeni nu îţi poate interzice nimic, în lumea lor totul e mare. Doar că nu ştiam că şi problemele sunt la fel de mari. 

Întotdeauna mi-am dorit să plec de unde mă aflam, am sperat că dincolo sau nicăieri e mult mai bine decât aici, am vrut să respir alt aer, să văd alt cer, alţi oameni, alte case, altă iarbă, alt decor, altă societate, altceva. Am ştiut de când m-am născut că nu sunt făcută pentru un acelaşi loc, pentru un acelaşi om, pentru o aceeaşi casă. Pur şi simplu ceva din mine nu este făcut să stea, ci să străbată. Când eram mică îmi doream să fiu mare, când sunt mare îmi doresc să-mi aranjez cât mai bine lucrurile astfel încât să fiu liberă să pot să plec atunci când vreau, unde vreau şi cu cine vreau.

Astăzi mă plimbam printre tineri, mult mai tienri decât mine, liceeni şi mi-am adus aminte că şi atunci când eram ca ei îmi doream să plec, să ies din închisoarea mea şi să văd alte închisori, să pot să zbor spre alte limitări, dar să mă simt liberă. Am început să spun că cel mai bun mărţişor sunt veştile bune...într-adevăr fără veşti bune totul ar fi în zadar...azi am primit cel mai frumos mărţişor: biletul meu spre libertate!