Lasă-te purtată de val, pluteşte undeva între subconştient şi inconştient, lasă viaţa să te poarte acolo unde vrea ea, acolo unde te aruncă albastrul-verzui al oceanului, acolo spre infinit, spre nicăieri sau spre undeva. Încă mai văd spuma berii din paharul meu şi masa noastră, cred că o pot numi deja masa noastră, colţul acela special şi barmanul care a început să ne cunoască, să ne ştie, să ne simtă, să nu se mai mire de atracţia care există între noi.Ştiu că şi el ca şi alţii gândesc că nu va dura pasiunea, că se stinge cu timpul, că ceea ce acum este foc, mâine devine scrum sau cenuşă, că uiţi de ce te-ai iubit în trecut şi devine din ce în ce mai greu să îţi reaminteşti in viitor. Iubirea nu trebuie să fie uitare, pasiunea ar trebui să existe şi mai târziu şi atunci când ai impresia că ridurile sunt prea multe şi că faţa nu ţi-o mai recunoşti în oglinda sufletului trist. Desigur să iubeşti cu aceeaşi intensitate ca la început nu se va putea căci ai ajunge în stare de nebunie, dar dacă nu mai există nimic în afara pasiunii?Ce faci când pasiunea dispare?Te desparţi, cel puţin aceasta ar fi soluţia de moment, nu mai priveşti în urma ta, fugi de tot ce a fost, de existenţa ta, de a altora, de tine, de el, de voi,uiţi pentru a putea trăi, uiţi căci nimic nu te mai leagă în afara pasiunii, care din păcate a dispărut. Momentul decisiv al unei relaţii de durată apare atunci când pasiunea începe să pălească, începe să-şi arate din ce în ce mai puţin dorinţele, năzuinţele, palpitaţiile şi apare rutina, stresul, dezamăgirea, frustrarea. Când ajungi acolo ce faci?Îţi aduci aminte de voi cum stăteaţi în colţul mesei, mână în mână, privindu-vă adânc în ochi şi sorbind berea unul de pe buzele celuilalt, vorbind de voi la viitor, cu planuri suspendate în eter, sau vor începe reproşurile, sentimentele mascate de certuri inutile şi dorinţele refulate în anii care au trecut?Depinde de fiecare în parte ce alege să-şi amintească şi cât comunică cu partenerul lui de viaţă, cât îi împărtăşeşte, atât din lucrurile bune, cât şi din cele rele, cât de pătimaşi sunt cei doi, câtă compatibilitate există la nivel intelectual, ideal şi social. Este din ce în ce mai greu să găseşti compatibilitatea şi mai ales persoana lângă care să te vezi o viaţă întreagă, nu numai pentru câteva luni. Eu tind să cred că după lungi căutări, răni provocate de alţii, iubiri vindecate şi trecute în spate, am găsit ceea ce căutam.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu