How am I supposed to live without you? Simplu: prin absenţa ta! Atunci când reuşeşti să iubeşti în absenţa lui, abia atunci înveţi paşii spre adevărata iubire! Mi-aduc aminte de Ecleziastul, acolo unde:
DRAGOSTEA îndelung rabdă,e bienvoitoare, nu pizmuieşte, nu se laudă,nu se trufeşte, nu se poartă cu necuviinţă, nu se aprinde la mânie, nu gândeşte răul, se bucură de adevăr, toate le suferă, toate le crede, nădăjduieşte, rabdă...
Mult mai simplu aş spune că dragostea este pură, de o puritate atât de covârşitoare încât inima muritorilor de rând nu ar putea-o cuprinde.Şi dacă dragostea le rabdă, pot răbda şi eu în absenţa ta, încercând pe cât mai mult cu putinţă să micşorez spaţiul care ne desparte, să aduc între mine şi tine doar secunda, după care să mă retrag din nou în carapacea mea. În absenţa ta pot să construiec o iubire care să dureze, care să treacă dincolo de ceea ce timpul, acest malefic instrument al omenirii, încearcă să despartă. Pe noi nu ne pot despărţii oamenii, pe noi ne desparte timpul meu şi al tău, prea ocupat să deschidă ochii şi să privească în jurul lui, prea obsedat de efemeritatea materialului, de împlinirea profesională şi prea uituc să-şi deschidă inima şi să simtă dragostea care aşteaptă de atâta amar de vreme!
Mintea mea e ocupată de imaginea ta, de ochii tăi şi zâmbetul tău! E acelaşi zâmbet de care îmi aduc perfect aminte, sunt aceeaşi ochi şi ai aceleaşi mâini, dar, de data aceasta, ai ceva în plus: dragostea mea în absenţă! De aceea sclipesc ochii tăi, de aceea nimeni nu ştie cum de poţi să fii atât de chipeş, nimeni nu poate să înţeleagă că iubirea mea te face să fii ceea ce eşti acum, chiar dacă nu îţi dai seama!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu