sâmbătă, 10 septembrie 2011

Nenumitele nume

Întotdeauna m-au distrat numele pe care le primeşti şi nu îţi aparţin, mă refer la acele nenumite nume născocite special pentru  persoanele care ne sunt dragi. De exemplu, am prietene care îmi spun Laurenţia, nu am înţeles niciodată why in the name of Christ? Eu nu sunt o Laurenţia, nu am nici în clin, nici în mânecă cu acest nume, dar, în pofida lucrurilor am fost denumită şi aşa. Alţii îmi spun Lau, probabil este mult mai scurt şi mult mai rapid decât să adauge în vorbirea curentă încă două litere r şi a. Apoi urmează diminutivele care întotdeauna m-au scos din sărite, dar nu am avut ce să fac pentru că diminutivele sunt folosite de familie şi trebuie să înţelegi, adică dacă vor să ţipe în gura mare Laurici, Licurici , Laurica, tu trebuie să înghiţi şi să zâmbeşti, caci deh, familia nu ţi-o alegi, o ai, îţi este aproape la bine şi la greu, întotdeauna te întorci acasa pentru a-ţi linge rănile, întotdeauna te primeşte ca pe fiul rătăcitor, indiferent de unde vi şi cât de mult ai stat. Pe scurt, trebuie să suporţi. A treia categorie se referă la franţuzisme daca le pot numi aşa şi se focusează pe Laurette. Parcă aş fi un parfum franţuzesc şi să fiu sinceră nu mă deranjează, mă văd deja în Paris privind Sena de pe vreun pod şi cineva din spatele eşarfei mele şoptind tulburat Laurette.
Chiar dacă nu ne fac o deosebită plăcere aceste născociri de nume ar trebui să le apreciem ca pe o dovadă necondiţionată de iubire şi de apreciere. Bineînţeles eu voi fi Laura în mintea mea, acea Laura mereu neliniştită, în căutări perpetuee a sinelui şi a altora, acea Laura care iubeşte şi care vrea să fie iubită, chiar dacă niciodată nu i-a spus şi aşteaptă, habar nu am ce, acea Laura care este atât de prinsă de munca ei încât uneori nici nu vede ce se întâmplă în jurul ei. Dar atunci când vrea să se simtă copil îi place să audă o Laurica, atunci când vrea să fie aproape de prietenele ei merge şi o Laurenţia sau un Laurici şi atunci când vrea să fie iubită, de multe ori iese la iveală o Laurette:).

2 comentarii:

  1. Laurici,Licurici ,hahaha ..! Ai dreptate,draga,ne tot boteaza lumea,si nici macar nu dau mielul ala proverbial :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Daaaa ar trebui sa dea mielul, ca l-as intrece pe Becali la turma, mai mult ca sigur!:))E cumva funny in a numi pe cineva...bine pana nu devine exasperant!:))

    RăspundețiȘtergere