miercuri, 28 septembrie 2011

Let's talk about...

Ieri am fost in tribunal, nimic nou până acum, secţia penală, nebunie, cătuşe, mascaţi, un omor calificat, un abuz sexual şi o vătămare corporală care cerea împăcarea părţilor. Bun, oricum mă interesa doar vătămarea, aşa că până la ea mai erau două cazuri. Omorul, protagonistul, unul care de abia se vedea între cei doi mascaţi, cu brăţările la mâini este întrebat de jude: dar de ce ai omorât-o pe Leanţa? Ăsta privind nedumerit la jude, bulbucând ochii: păi ştiţi, Leanţa era cam agresivă cu mine (adică nevastă-sa) şi de câte ori mă întorceam acasă, seara, de la crâşmă, lua biciul din cuier şi mă bătea! Apoi domn judecător azi aşa, mâine aşa, poimâine la fel, nu mai suportaşi că ce naiba, doar îs bărbat şi am pus şi eu mâna pe secure şi am dat până am săturat-o!Să nu vă imaginaţi că asta e limbajul folosit de inculpat, nu, e cel şlefuit! Deci, Leanţa, fiind o pătimaşă a sexului tare, înnebunită după biciul ei, folosind tehnici de sado-masochism, îi aplica lui Nea Mărin două-trei lovituri de bici pentru a-i ridica nivelul testosteronului. Nea Mărin, nefiind iniţiat în tainele masochismului, a luat-o exact pe invers şi a folosit securea, ca să-i potolească dorinţele animalice Lenţei!
La abuzul sexual săvârşit asupra unui minor nu comentez că mi se întorc maţele întodeauna. Oricum în sală am rămas doar câteva persoane, restul publicului fiind invitat galant să elibereze sala căci cardiacii dacă nu şi-ar fi luat nitroglicerina sigur ar fi trebuit chemat SMURD-ul. La aşa ceva nu mă prea ţin ţâţânile nici pe mine, mai ales că este vorba de copii, aici e o coardă sensibilă poate pentru că sunt femeie.Oricum le-aş lua pe cochetele alea de la asistenţa socială şi aş şterge pe jos puţin cu ele că dacă şi-ar face treaba şi s-ar implica mai mult, nu am vorbi acum de abuzuri care cresc pe zi ce trece.
În cele din urmă vine şi vătămarea mea corporală. Unul lipseşte, judele ridică sprânceana, probabil gândindu-se că nu e prima dată când se sfidează justiţia şi sigur nu va fi nici ultima, dictează un mandat de aducere pentru cel în lipsă, întreabă partea vătămată, constituită parte civilă dacă se împacă, la care eu îi trag un cot, nu prea vizibil, că dacă se împacă nu mai vede niciun ban, ăsta fâstâcit răspunde că nu, se fixeză un nou termen şi până luna viitoare nu mai văd eu nici deţinuţi, nici inculpaţi, nici mascaţi şi nici cătuşe.
Într-un final mă duc să le salut pe gagicile de la registratură, ies pe poarta tribunalului şi mă gândesc că aş fuma o ţigară, că aş aprinde-o şi aş trage din ea cu atâta patimă, mi-aş umple plamânii de nicotină şi tutun şi aş putea să mă plimb liniştită în aerul tomnatic. Dar, cu regret, renunţ la ţigară şi aleg un pahar de vin roşu.Long day!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu